31 ianuarie este a 31-a zi a calendarului gregorian.
*Evenimente:
106: Se termină reconstrucția podului peste Dunăre (cu o lungime de 1135 m) la Drobeta, de către Apolodor din Damasc
1834: Se deschide, la București, Școala de muzică vocală, de declamație și literatură a „Societății Filarmonice”.
1844: Emanciparea țiganilor aparținând așezămintelor bisericești și mănăstirilor de către Mihail Sturdza, Domnul Moldovei (1834-1849). La 14 ianuarie 1844, au fost eliberați și țiganii robi ai statului.
1891: În Portugalia a avut loc prima revoluție republicană.
1901: A avut loc premiera absolută a capodoperei cehoviene „Trei surori”, la Teatrul de artă din Moscova (regia: K. S. Stanislavski)
1920: Inaugurarea Universității din Cluj, deschisă de Consiliul Dirigent al Ardealului în prezența Regelui Ferdinand I.
1942: Al doilea război mondial: Japonezii au ocupat Peninsula Malacca
1944: Al doilea război mondial: Debarcarea forțelor aliate în Arhipelagul Marshall
1958: Prima lansare, reușită, în Cosmos a unui satelit construit de SUA – „Explorer 1″
1964: Guvernele român și suedez hotărăsc să ridice legațiile lor de la Stockholm și București la rangul de ambasade.
1967: România și Republica Federală Germania au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă.
1990: A fost deschis la Moscova primul restaurant McDonalds
2001: Pronunțarea verdictului în procesul privind atentatul de la Lockerbie, din 1988, în urma căruia cetățeanul libian Abdel Basset Ali al-Megrahi a fost condamnat la închisoare pe viață, iar cel de-al doilea suspect, Al Amine Khalifa Fhimah, a fost achitat de către instanța scoțiană.
*Nașteri:
1756: Marie-Thérèse de Savoia, soția regelui Carol al X-lea al Franței (d. 1805)
1797: Franz Schubert, compozitor austriac (d. 1828)
1854: David Emmanuel, matematician român (d. 1941)
1868: Theodore William Richards, chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (d. 1928)
1902: Alva Myrdal, sociolog și politician suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (d. 1986)
1921: John Agar, actor american (d. 2002)
1923: Tia (Ernestina) Peltz, pictoriță și graficiană româncă (d. 1999)
Norman Mailer, prozator american (d. 2007)
1926: Dominic Stanca, poet și prozator român
1929: Rudolf Mössbauer, fizician german, laureat al Premiului Nobel
1937: Mircea Micu, poet, prozator și dramaturg român (d. 2010)
Marin Moraru, actor român de teatru și film
1938: Regina Beatrix a Olandei. A fost numită oficial suverană a Olandei la 30 aprilie 1980, de către Regina Iuliana
Ajip Rosidi, scriitor indonezian
1940: Titus Suciu, prozator român, autorul primei cărți despre revoluția din România, „Reportaj cu sufletul la gură”
Lucia Mureșan, actriță româncă de teatru și film
Cornel Popa, politician român
1953: Ovidiu Lipan „Țăndărică”, muzician român, fost membru al grupului „Phoenix”
1955: Virginia Ruzici, jucătoare româncă de tenis
1982: Elena Paparizou, cântăreață greacă, câștigătoare a Eurovision 2005
*Decese:
1418: Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești
1870: Cilibi Moise, scriitor român de origine evreiască (n. 1812)
1918: Ivan Pulyui, fizician, inventor și patriot ucrainian (n. 1845)
1933: John Galsworthy, scriitor englez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932 (n. 1867)
1944: Jean Giraudoux, scriitor francez (n. 1882)
1958: Alexandru Popescu-Negură, poet român (n. 1893)
1972: Mahendra, rege al Nepalului (n. 1920)
1980: Valeriu Bucuroiu, poet român (n. 1934)
1987: Nicolae Velea, prozator român (n. 1936)
Allegret Yve, regizor francez (n. 1907)
1990: Alexandru Tatos, regizor român (n. 1937)
1993: I.V. Săndulescu, scriitor și politician român
2001: Rafael Lapesa, profesor și academician spaniol, autor al Dicționarului etimologic al limbii spaniole. (n. 1908)
2003: Nicolae Fulga, scriitor român (n. 1935)
2009: Virgil Constantinescu, inginer român, membru și președinte al Academiei Române (n. 1931)
2011: Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului (n. 1921)
*Sărbători:
Sf. Doctori, Făcători de minuni și fără de arginți Chir și Ioan (calendar ortodox)
Ss. Ioan Bosco; Marcela, văduva (calendar romano-catolic)
Sf. Chir și Ioan, medici fără plată (calendar greco-catolic)
Nauru: Sărbatoare națională – Proclamarea independenței statului (1968 )

30 ianuarie este a 30-a zi a calendarului gregorian.
Evenimente

1561: A apărut „Tetraevanghelul”, prima carte românească tipărită de diaconul Coresi.
1695: Constantin Brâncoveanu primește ca recompensă pentru serviciile facute Curții din Viena, titlul de „principe al Imperiului”.
1820: Edward Bransfield descoperă Antarctica
1920: România și Cehoslovacia stabilesc relații diplomatice la nivel de legație.
1933: Adolf Hitler este numit în functia de cancelar al Germaniei. Începutul dictaturii hitleriste în Germania.
1948: Este asasinat Mahatma Gandhi, conducator al mișcării de eliberare a Indiei. Se marchează drept „Ziua martirilor” (n. 2 octombrie 1869)
1972: „Bloody Sunday”/ Duminica Sângeroasă – Trupele britanice au ucis 13 catolici la o adunare din Londonderry (Irlanda de Nord).
1991: Bruxelles „Grupul celor 24″ hotărăște să includă România între țările est–europene beneficiare de asistența în cadrul programului PHARE, program initiat în 1989 și având în vedere ajutorarea prin credite și asistență tehnico–economică a fostelor țări socialiste.
1992: La Praga are loc reuniunea Consiliului de Miniștri ai CSCE (Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa – din 1994 se numește Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, OSCE). Se adoptă „Documentul de la Praga privind dezvoltarea pe viitor a instituțiilor și structurilor CSCE” și „Declarația Consiliului CSCE cu privire la neproliferare și transferul de arme” .
1995: Întâlnirea dintre președintele R. Moldova, Mircea Snegur, și Bill Clinton, președinte al SUA, prima de acest fel, este consacrată în principal ajutorului american destinat dezvoltării economiei de piață și reformelor politice din R. Moldova.
Nașteri

1621: Gheorghe Rákóczi al II-lea, principe al Transilvaniei (d. 1660)
1855: Ioan Alpar, pictor (d. 11/24 octombrie 1901)
1871: Gheorghe Brăescu, prozator român (d. 1949)
1882: Franklin Delano Roosevelt, cel de-al 32-lea președinte al SUA (d. 1945)
1885: Iuliu Hossu, episcop unit român, membru de onoare al Academiei Române, cardinal (d. 1970)
1902: Ion Călugăru (Benjamin Croitoru), prozator român
1927: Olof Palme, politician suedez (d. 1986)
1931: Gene Hackman, actor american
1937: Vanessa Redgrave, actriță britanică
1951: Phil Collins, muzician britanic
1961: Laura Grunberg, scriitoare româncă
1962: Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei
1968: Felipe, Prinț de Asturias, fiul regelui Juan Carlos al Spaniei
Decese

1649: Regele Carol I al Angliei (n. 1600)
1867: Împăratul Kōmei, al 121-lea împărat al Japoniei (n. 1831)
1897: Constantin Gogu, matematician și astronom român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1854)
1926: Bucura Dumbravă, prozatoare româncă, prima femeie care ajunge pe Vârful Omul
1951: Ferdinand Porsche, constructor german de automobile (d. 1875)
1991: John Bardeen, fizician american, laureat al Premiului Nobel (n. 1908)
1993: Alexandra a Iugoslaviei, soția regelui Petru al II-lea al Iugoslaviei (n. 1921)
2007: Gheorghe Crăciun, scriitor român (n. 1950)
2008: Vintilă Corbul, scriitor român (n. 1916)
Sărbători

Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur calendarul ortodox
SUA: National Popcorn Day
Ziua mondială de luptă împotriva leprei

Romain Rolland (n. 29 ianuarie 1866, Clamecy, Nièvre — d. 30 decembrie, 1944, Vézelay) a fost un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915.
Motivația Juriului Nobel: “ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane”
Date biografice
Romain Rolland s-a născut la Clamecy, unde și-a făcut o parte din studiile liceale (1873-1880).
În 1884 devine elevul lui Paul Claudel, la Liceul “Louis le Grand” din Paris, iar în 1889 este absolvent al “Școlii Normale Superioare”.Își continuă studiile la “Școala franceză” din Roma, unde o cunoaște pe muziciana Malwida von Meysenburg, mare admiratoare a lui Wagner. Se căsătorește cu Clotilde Bréal (1892), de care se va despărți în 1901. Doctor în litere în 1895, devine profesor de istoria artelor la Sorbona (1904 – 1912).
Încă din 1901 începe să ducă o corespondență cu Tolstoi. Debutează ca dramaturg în 1895, cu piesa Saint-Louis, urmată de alte piese reunite sub titlul Théâtre de la Révolution (Teatrul Revoluției), din care cea mai cunoscută este Danton (1900), ultima în ordine cronologică fiind Robespierre (1939). Cu Vie de Beethoven (Viața lui Beethoven, 1903), inițiează un ciclu de “vieți de oameni iluștri”: Michelangelo, Haendel, Tolstoi, Mahatma Gandhi.
Între 1904 – 1914 publică romanul-fluviu în 10 volume Jean-Christophe (distins cu Grand Prix de l’Académie française în 1913), cea mai importantă operă a lui Romain Rolland. Situându-se pe poziții pacifiste, condamnă războiul (izbucnit în 1914) în culegerea de articole Au-dessus de la mêlée (Deasupra învălmășelii) (1915).
I se acordă în 1916 Premiul Nobel. Donează Crucii Roșii internaționale suma de bani ce-i revine. Apar romanele Colas Breugnon (1919), Pierre et Luce (1920), Clérambault (1920) precum și cel de-al doilea roman-fluviu al său L’Âme enchantée (Inimă vrăjită, 1922-1933).
În perioada dintre cele două războaie se afirmă ca militant antifascist.
Este vizitat de Gandhi la Villeneuve, în Elveția (1931). În 1932 prezidează , alături Barbusse, Congresul internațional de la Amsterdam împotriva războiului. Refuză “Medalia Goethe”, decernată de Hitler (1933).
În 1934 se căsătorește cu o tânără rusoaică, iar în anul următor îl vizitează pe Gorki în URSS. Fondator al revistei Europe (1923), l-a descoperit și l-a susținut pe Panait Istrati.
Romain Rolland moare la 30 decembrie 1944 la Vézelay, în ținutul său natal, unde revine după douăzeci și patru de ani de exil petrecuți în Elveția.
Personalitatea sa de scriitor-cetățean a fost adeseori comparată cu cea a lui Voltaire, Romain Rolland exercitând o importantă influență asupra opiniei publice europene din primele patru decenii ale secolului trecut.
Teze de doctorat
Les Origines du théâtre lyrique moderne(Originile teatrului liric modern) (1885)
Causes du déclin de la peinture italienne au cours XVIe siècle (Cauzele declinului picturii italiene în secolul al XVI-lea ) (1895)
Teatru
Saint-Louis (1895)
Aërt (1897)
Les Loups (Lupii) (1898 -1899)
Le Triomphe de la raison (Triumful rațiunii) (1899)
Le temps viendra (Va veni și vremea) (1903)
Danton (1900)
La Montespan (Doamna de Montespan) (1904)
Les Vaincus (Cei învinși) (1922)
Le Jeu de l’amour et de la mort (Jocul iubirii și al morții) (1925)
Romane
Jean-Christophe, 10 vol. (1904-1912)
Colas Breugnon (1919)
Pierre et Luce (1920)
Clérambault (1920)
L’Âme enchantée (Inimă vrăjită), 7 vol.(1922-1933)
Vieți de oameni iluștri
Vie de Beethoven (Viața lui Beethoven) (1903)
Vie de Michel-Ange (Viața lui Michelangelo) (1905)
Vie de Haendel (Viața lui Haendel) (1910
La Vie de Tolstoï (Viața lui Tolstoi) (1911)
Mahatma Gandhi (1923)
Eseuri, articole
Le Théâtre du peuple, essai d’ésthétique d’un théâtre nouveau (Teatrul poporului, eseu privind estetica unui teatru nou) (1903)
Au-dessus de la mêlée (Deasupra învălmășelii) (1915)
Compagnons de route (Tovarăși de drum) (1936)

Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie 1890 (S.N. 10 februarie) la Moscova – d. 30 mai 1960) a fost un poet și scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958.
Motivația Juriului Nobel: “pentru deosebită măiestrie atinsă în poezia lirică actuală, precum și în domeniul marilor tradiții epice ruse”.
Biografia lirică

Este fiul lui L. O. Pasternak, membru al Academiei de arte. Se naște și crește într-o familie de artiști profesioniști, în familia pictorului Leonid Pasternak și a pianistei Rosa Kaufmande de unde provin și preocupările sale timpurii pentru diverse arte: desenează bine din copilărie; se ocupă de compoziția muzicală, influențat fiind de A. N. Skriabin, prieten al tatălui său, într-o altă, a treia perioadă, studiază cu pasiune filosofia. În 1909 se înscrie la Facultatea de istorie-filosofie a Universității din Moscova, renunțând la profesia de muzician. În 1912 pleacă în Germania, unde se ocupă cu studierea operei școlii neokantiane de la Marburg. Renunță și la specializarea în filosofie, problematica filosofică rămânând totuși în centrul atenției creației sale literare, până la romanul și scrisorile ultimilor ani. Pasternak optează, în final, definitiv pentru literatură.
Poetul futurist

În 1911 debutează cu poezii în almanahul grupării “Lirika”, iar în 1914 tipărește placheta de versuri “Geamănul din nori”. După examenele de la Universitatea din Moscova își definitivează primul său volum de versuri (1914). Din dorința de a fi alături de generația sa, Pasternak se “înregimentează” literar în gruparea moderat futuristă “Centrifuga”, fără a-și renega însă rădăcinile, care coboară până în “veacul de argint” al poeziei ruse (perioada Simbolismului și a Akmeismului, dominată de figura lui Blok). Volumul Pe deasupra barierelor (1917) este, în mare măsură, o reluare a temelor din prima sa carte. Volumele Sora mea viața (1922) și Teme și variațiuni (1923), în care Pasternak își elaborează modul cu totul special de a surprinde lumea în integritatea ei, sunt primite cu entuziasm, impunându-l drept un mare poet. În anii ’20, Pasternak încearcă să-și gasească locul în lumea creată de Revoluția roșie scriind poemele epice 1905 (1925-1926) și Locotenentul Schmidt (1926-1927), care, alături de poemul Înalta maladie (1923-1928), îi aduc recunoașterea oficială.
Pasternak și epoca stalinistă

La sfârșitul anilor ’30, deprimat din cauza nenorocirilor pe care le vede în jurul său – sunt anii terorii staliniste -, Pasternak renunță pentru o vreme la opera personală și își câștigă existența traducând. Traduce mult, din Shakespeare, Kleist, Goethe, Petöfi, Shelley, Verlaine, din germană, engleză și din poezia gruzină; călătorește de altfel și în Gruzia.
În timpul Războiului publică volumele de versuri Pe trenuri timpurii (1943) și Întinderea pământească (1945). În iarna aceluiași an începe să scrie romanul Doctor Jivago. După război elaborează partea cea mai importantă din romanul Doctor Jivago, despre un intelectual cu opțiuni tragice între lumea intimă și existența publică, socială. În 1948, întregul tiraj de Opere alese de Pasternak, tipărit în anul precedent, este dat la topit. Publicarea romanului în străinatate în 1957, în Italia, și decernarea Premiului Nobel pentru literatură în 1958 a generat ascuțite critici în presa sovietică, soldate cu excluderea sa din Uniunea scriitorilor și constrângerea sa să renunțe de “bună voie” la Premiul Nobel. În 1959 încheie volumul de versuri Când se înseninează. La 30 mai 1960, scriitorul moare la Peredelkino, celebrul sat de creație al scriitorilor sovietici, situat într-o suburbie a Moscovei. În însemnările și scrisorile ultimilor ani Pasternak și-a adunat punctele sale de vedere asupra artei.
Bibliografie selectivă

Vremea începuturilor — (1912 – 1914)
Pe deasupra barierelor — (1914 – 1916)
Anul nouă sute cinci — (1925 – 1926)
Locotenentul Schmidt — (1926 – 1927)
A doua naștere — (1930 – 1931)
Doctor Jivago — 1957
Traduceri

Comuna din Lomza, traducere Nicolau Mărgeanu și Elene Enescu-Timoftei, București, Editura pentru literatura universală, 1963;
Lirice, traducere Marin Sorescu, București, Editura pentru literatura universală, 1969;
Doctor Jivago, traducere Emil Iordache, Iași, Polirom, 2008.

Marțian Negrea (n. 29 ianuarie 1893, în Vorumloc, astăzi Valea Viilor, județul Sibiu – d. 13 iulie 1973, București), a fost un compozitor român.
Biografie

Și-a început studiile muzicale la Sibiu (1910-1914), continuându-le la Viena (1918-1921) cu muzicianul de origine română Eusebie Mandicevschi și cu Franz Schmidt.
La Viena a luat contact cu marea tradiție muzicală germană, dar și cu tendințele postromantice ale vremii, care i-au influențat din plin limbajul armonic.
Întors în țară, Marțian Negrea a ocupat în cursul anilor mai multe posturi de profesor la Conservatoarele din Cluj, unde a predat teoria formelor muzicale și a instrumentelor, contrapunct, muzică de cameră, (1921-1941) și București (1941-1963).
Prima publicare a zece piese în caracter românesc extrase din Codex Caioni a fost făcută de compozitorul Marțian Negrea într-unul din studiile sale.
Creația sa muzicală, deși nu prea numeroasă, cuprinde toate genurile.
Compoziții
muzică de cameră
Cvartet de coarde, op. 17, 1949
Suita pentru clarinet și pian, op. 27, 1960
Martie și Ghețarul, piesă pentru flaut inspirată de un poem de Lucian Blaga,
Piesa “Ghețarul de la Scărișoara” pentru clarinet și pian
[modificare]pian solo
3 Miniaturi pentru pian, pentru copii: Melc, melc codobelc; Dans românesc; Văleanca [1920 - 1945] . – Durată: 4′ ; București: Editura Didactică și Pedagogică , 1963
3 Schițe românești pentru pian: Cîntec de leagăn; Nocturnă; Din munți [1920 - 1945] . – Durată: 11′ 45 ; Revista de Muzică și Poezie , 1936 . – nr. 7 ; București: Editura Societatea Compozitorilor Români , 1946
Canoane, preludii, corale, fugi, op. 2. – 1919
Rondo pentru pian, op. 4 – 1920 . – Durată: 8′ ; Cluj: Editura autorului , 1922
Impresii de la țară, op. 6, suită pentru pian: Preludiu; A fost odată; Fusul; Jocul ielelor; Sara-n poartă; Alunelul – 1921 . – Durată: 14′ 30 ; București: ESPLA , 1957; București: Editura Muzicală , 1966
Sonată pentru pian, op. 5, în Sol major – 1921 . – Durată: 12′
Sonatină pentru pian, op. 8, în la minor: Allegro moderato; Variațiuni la cîntecul “Foaie verde trei bujori”; Allegro – 1922 . – Durată: 15′ 10 ; București: Editura Societatea Compozitorilor Români, 1924 ; București: Editura Muzicală , 1959
muzică simfonică
Simfonia primăverii, pp. 23, 1956;
Concert pentru orchestră, op. 28, 1963
Suita simfonică Povești din Grui
muzică vocal-simfonică
Recviem, op. 25, 1957
muzică de film
Prin Munții Apuseni, op. 20, 1952
operă
Marin Pescarul, op. 12, 1933 (cu libretul inspirat din nuvela Păcat boieresc de Mihail Sadoveanu)
Scrieri

Tratat de instrumente (1925),
Tratat de forme muzicale (1932),
Tratat de contrapunct și fugă (1957)
Tratat de armonie (1958).
În anul 1996 la inițiativa familiei regretatului doctor Sorin Negrea, fiul compozitorului, a fost înființată Fundația culturală „Marțian Negrea”. Scopul primordial al fundației este promovarea valorilor muzicale românești, interpreți, compozitori, dirijori. Președintele fundației este nepoata artistului, pianista și profesoara Miruna Negrea, iar vicepreședinte este soțul ei, flautistul Adrian Stoica.
În anul 2003, la 30 de ani după moartea sa, în localitatea Valea Viilor, în prezența a numeroase oficialități din județul Sibiu, a fost dezvelit bustul lui Marțian Negrea.
Distincții: În anul 1963 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.

Dumitru Roșca (n. 29 ianuarie 1895, Săliște, comitatul Sibiu – d. 25 august 1980, Cluj-Napoca) a fost un filosof român, membru titular al Academiei Române.
Opere
Istoria filosofiei (1964)
Prelegeri de estetică (1966)
Știința logicii (1966)
Studii filosofice (1967)
Însemnări despre Hegel (1967)
Influența lui Hegel asupra lui Taine (1968)
Existența tragică: încercare de sinteză filosofică(1968)
Prelegeri de filosofie a istoriei (1969)
Studii și eseuri filosofice (1970)
Oameni și climate (1971)

Tudor Vornicu (n. 29 ianuarie 1926 – d. 2 aprilie 1989) a fost un ziarist și om de televiziune din România.
S-a născut la Anghelești, Vrancea.
A fost redactor-șef Programe TVR. Realizator al emisiunilor “Studio N”, “De la A la … infinit”, “Mozaic duminical”, “Fotograme din realitate”.

Abdus Salam (n. 29 ianuarie 1926, Sahiwal, Punjab, India Britanică — d. 21 noiembrie 1996, Oxford, Anglia, Regatul Unit) este un fizician pakistanez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1979, împreună cu Sheldon Lee Glashow și Steven Weinberg, pentru studiile efectuate contribuțiile aduse de aceștia în domeniul teoriei unificate a interacțiunilor slabă și electromagnetică între particule elementare.

Ferenc Mádl (n. 29 ianuarie 1931, Bánd, în apropiere de Veszprém – d. 29 mai 2011, Budapest) este un om politic maghiar, președinte al Ungariei în perioada 4 august 2000-5 august 2005.
Biografie

Ferenc Mádl a studiat științele juridice la universitatea din Budapesta la ELTE, unde în 1955 a obținut diploma de jurist. Între 1962 și 1963 a studiat la Institutul de Drept Comparat de la Universitatea din Strasbourg.
Mádl, în 1964 a procurat gradul academic de candidați politici și lege, în 1974 a primit doctoratul de jurist în companie și în compatiție comercială după legea de integrarea economică europeană. În 1987 a fost ales ca membru corespondent al academiei de stiință ungară, în 1993 a devenit membru întreg al academiei.
În activitatea sa stiințifică în primul rănd s-a preocupat cu materia de lege civilă, legea privată internațională și probleme legislative care relata relațiile economice internaționale de asemenea și legea europeană.
Mádl a fost secretarul de calificări stiințifice între 1984 și 1990, din 1985 a devenit membru academiei Harvard în domeniul legii internaționale de comerț. Din 1988 membru la institutul UNIDROIT internațional din Roma în domeniul unificării de legi private. În 1989 a fost numit ca jurist la centrul juridic internațional din Washington la curtea juridică de selectare pentru state și investitori străini.
Ferenc Mádl a predat la numeroase universitați străine ca profesor invitat invitat, Mádl este autorul de niște cărți de stiință și studii.
Este căsătorit cu Dalma Némethy. Are un fiu și trei nepoți.
Cariera profesională

Din 1955 a fost secretar în curtea justiții, între 1956 și 1971 a lucrat ca politician în domeniul justiții și raporta la Academia maghiară de știință (biroul central) mai tărziu era promovat ca șeful departamentului academic. Între 1972 și 1980 a fost membru la institutul academic de lege și politică, din 1978 și pănă’n 1985 a fost directorul instiuții de știință.
Mádl a devenit director ai facultății de legi private internaționale la universitatea de stiință din Budapesta.
Din 23 mai 1990 pănă’n 22 februarie 1993 a fost minister fără portofoliu în guvernul József Antall (primul ministru al ungariei din epoca democrată). a supervizionat academia ungară de știință și a servit ca ministrul de justiție.
Între 22 februarie 1993 și 15 iulie 1994 a fost ministru al culturii. În 15 martie 1999 a primit premiul István Széchenyi.
În același an, în luna septembrie, a fost distins de Franța cu ordinul Legiunea de Onoare.
În 3 mai 2000 a fost nominalizat de partidul FIDESZ și FKGP pentru poziția de președinte al republicii ungare, Mádl a acceptat, parlamentul ungar l-a ales ca președintele ungariei pe data 4 august 2000.

Irina Nicolau (n. 29 ianuarie 1946 — d. 3 iulie 2002) a fost o folcloristă, eseistă, directoare a Muzeului Țăranului Român.
Date biografice

Născută la București, a avut strămoși aromâni și greci. Pe linie paternă se trage dintr-o familie de aromâni filo-români din comuna Doliani de pe versanții muntelui Vermion lângă orașul Veria în Grecia.[necesită citare]
Specialist în etnologie, istorie orală și muzeologie, doctor în filologie-folclor, membră a unor organizații profesionale din România și alte țări, Irina Nicolau a coordonat seria de cărți bibliofile a Muzeului Țăranului Român.
Volume publicate

The Simple Splendour of Character. The Romanian Peasant, 1996
Ne-a luat valul, antologie, coautoare, 1990
Vom muri și vom fi liberi (prima carte despre Revoluție), antologie, coautoare, 1990
Piața Universității, Ed. Nemira, 1997
Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara, urmată de Mărturia lui Comei Drăgoi, antologie, coautoare, 1993
O stradă oarecare din București, coautoare, 1999
Ghidul sărbătorilor românești, Humanitas, 1998
Aromânii, credințe și obiceiuri, 2001
Haide, bre! –incursiune subiectivă în lumea aromânilor
Credințe și superstiții românești, după Artur Gorovei și Gh. Ciaușanu, antologie, coautoare, 2000
Surâsul lui Harry, conține povestea de dragoste dintre Harry Brauner și Lena Constante, 1998
Experimentul Zaica, 1998
O viață, un destin, o icoană, co-autoare, 2000
Lecții cu povești despre facerea lumii, 2000
Talmeș–balmeș de etnologie și nu numai, 2001

William Butler Yeats (n. 13 iunie 1865, Sandymount – d. 29 ianuarie 1939) este poet și dramaturg irlandez, una dintre cele mai importante figuri al literaturii secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923.
Motivația Juriului Nobel: “poezia sa întotdeauna inspirată care, într-o formă artistică superioară, dă expresie spiritului unei națiuni întregi”
Date biografice

S-a născut la 13 iunie 1865. A învățat timp de cinci ani la Hammersmith (Londra), apoi la o școală secundară din Dublin. A urmat și cursurile unei școli de pictură dar le-a întrerupt pentru a se consacra literaturii cu deosebită rîvna și cu meticulozitatea unui Milton .Yeats a fost născut și educat în Dublin, dar și-a petrecut copilăria în Sligo. A studiat poezia în tinerețe , încă de la o vârstă fragedă, a fost fascinat de ambele legende irlandeze și oculte. Aceste subiecte caracterizează prima fază a operei sale, care a durat aproximativ până la începutul secolului. Primul său volum de versuri a fost publicat în 1889.Predispoziția romantică a moștenit-o de la tatăl său. În anii copilăriei îi placea să se plimbe singur, era foarte visător și în consonanță cu crezul acestuia, “religia frumuseții”, și-a făurit “o nouă religie, o biserică aproape infailibilă a tradiției poetice” (Tremurul valului, 1922).
Din anul 1900, poezia lui Yeats avea particularitați mai mult fizice și realiste. El a renunțat în mare măsură, la credințele transcendentale din tinerețea sa, deși rămasese încă preocupat de măștile fizice și spirituale, precum și de teoriile ciclice despre viață. De-a lungul anilor Yeats a adoptat diferite poziții ideologice, inclusiv,cele mentionațe de criticul Mihai Moise Valdez, “pozițiile ideologice de naționalism radical și clasic liberale “.
Un pilon al înființării literaturii irlandeze cît și a celei engleze,în ultimii ani de viață Yeats este numit în calitate de Senator al Irlandiei cu doua mandate. El a fost o figura impunătoare pentru Redeșteptarea Literaturii Irlandeze , împreună cu doamna Gregory și Edward Martyn au fondat Teatrul Abbey, și Yeats fiind șef al teatrului în primii ani. În 1923, el a primit Premiul Nobel în Litaratură , pentru care Comitetul Nobel a comentat că , “poezia sa întotdeauna inspirată care, într-o formă artistică superioară, dă expresie spiritului unei națiuni întregi”, astfel Yeats a devenit cel mai onorat Irlandez . Yeats este în general considerat unul dintre puținii scriitori renumiți ale căror lucrări au fost finalizate după ce au primit Premiul Nobel; astfel de lucrări se numără Turnul (1928) și Istoricul bobinaj și alte poeme (1929).
Se afirmă, adesea, greșit, că Yeats, deși “este cel mai mare poet englez al secolului”. E adevărat, a scris în limba engleză; dar a fost irlandez, prin descendență, loc de naștere (Sandymount) și temperament, misticism specific cultului străvechilor tradiții celtice, dînd dovadă de un patriotism înflăcărat, militînd împotriva stăpanirii engleze prin activităti și scrieri – mai ales dupa rebeliunea din 1916 pîna la proclamarea Statului liber irlandez (1922).

Marian Hudac (n. 20 septembrie 1934, d. 29 ianuarie 1996) a fost un renumit actor de comedie român.
Filmografie
Răpirea fecioarelor (1968), cu Marian Hudac în rolul lui Hrisanti
Hangița (1983)
Cucoana Chirița (1986)
Sosesc de la Paris (1977), film TV
Bibliografie: Grabestete incet 1981

Ludovic Spiess (n. 13 mai 1938, Cluj – d. 29 ianuarie 2006, Drăgănești, județul Teleorman) a fost un tenor lirico-spint român, ministru al culturii între 1991-1992 și director al Operei Române din București între 2001-2005.
Biografie

Ludovic Spiess s-a născut la Cluj, într-o familie de oameni modești, fără educație muzicală. Tânărul Spiess a descoperit marea muzică târziu, la 18 ani, într-o sală de concert din Brașov. Pe atunci avea meseria de gravor în metal.
Studiile le-a început la Cluj, cu Vasile Corpaci și Ion Mărgineanu, după care pleacă la București, unde continuă studiile cu profesorul Gheorghe Pașcu. Se căsătorește foarte devreme cu pianista Gerda Zach. După o scurtă perioadă petrecută la Ansamblul Armatei și debutul la Teatrul Muzical din Brașov, în toamna anului 1962 devine solist al Teatrului de Operetă din București (1962 – 1964), unde cântă în Lăsați-mă să cânt și Lysistrata de Gherase Dendrino, Voievodul țiganilor de Johann Strauss și Țara surâsului de Lehar. Spiess și-a continuat studiile la București cu celebrul bariton Petre Ștefănescu Goangă, în 1964 ajungând solist al Operei Române (1964 – 1988).
Urmează pentru el perioada marilor reușite internaționale : Marele Premiu la Toulouse (1964), Marele Premiu și alte două premii de interpretare la Rio de Janeiro (1965), Premiul I la s’Hertogenbosch (1966) și o bursă de studii la Milano pentru un an. Între timp debutează la Opera Română în Rigoletto, la Opera Română din Cluj și la Toulouse în Samson și Dalila. La Milano studiază cu renumitul profesor Antonio Narducci. Urmează contracte la operele din Stuttgart, Wiesbaden, Munchen, Koln, San Francisco, Los Angeles, Buenos Aires și Verona, fiind apreciat peste tot. La Salzburg atrage atenția marelui dirijor Herbert von Karajan, cu care va realiza rolul Dimitri din Boris Godunov de Musorgski.
În 1970 apare la Foro Italico din Roma într-un concert-spectacol, cu dirijorul american Leonard Bernstein, sub a cărui baghetă va interpreta apoi la Viena, Cavalerul rozelor de Richard Strauss. La 32 de ani debutează la Scala, în rolul său favorit – Calaf. La Metropolitan Opera din New York cântă in cinci reprezentații ale operelor Trubadurul, Fidelio și Paiațe. Cântă Bal mascat la Buenos Aires, Tosca la San Francisco, Fidelio la Bicentenarul Beethoven de la Bonn, Boema și Tosca la Munchen, Trubadurul și Bal mascat la Napoli, Aida la Roma, Trubadurul, alături de Montserrat Caballé la Teatrul Antic din Orange, unde realizează primul film de televiziune și Aida la Covent Garden din Londra, împreună cu Leontyne Price. Până în anul 1981 Spiess adaugă la repertoriul său câteva partituri vocal-simfonice de referință : Cântecul pământului de Mahler, Requiemul de Verdi, Missa Solemnis de Beethoven și Ioana pe rug de Honegger.
Ludovic Spiess a cântat alături de nume mari precum: Brigit Nilsson, Martina Arroyo, Nicolai Ghiaurov, Christa Ludwig, Gwyneth Jones, Katia Ricciarelli, Virginia Zeani, Peter Schreier, Mario Sereni, Cesare Siepi, Sena Juriac, Dietrich Fischer-Dieskau…colaborând cu dirijori precum: Leonard Bernstein, Herbert von Karajan, Karl Bohm, Roberto Benzi, Giuseppe Patane, Alberto Erede, Otto Klemperer, Kurt Adler, Nello Santi, Wolfgang Sawalisch, Francesco Molinari-Pradelli, Josef Krips, Rafael Kubelik, Gianandrea Gavazzeni, Boris Haitink, Michel Plasson sau Ricardo Muti.
A avut o carieră densă, deși destul de scurtă, pe care a completat-o în plan socio-politic, fiind Directorul Festivalului Internațional “George Enescu” în anul 1991, Ministru al Culturii în Guvernul Stolojan (1991-1992), director al Operei Române din București între 2001-2005 și Președintele Comitetului Național Român pentru UNICEF. Ca ministru al culturii în guvernul Stolojan, a redeschis Castelul Peleș vizitatorilor, amenajându-l ca muzeu, și a organizat centre culturale românești la Viena, Budapesta, Veneția și New York.
Ludovic Spiess are numeroase înregistrări la Electrecord dar și în străinătate la case de discuri precum: Decca, Philips, EMI, Intercord, RCA sau Ariola.
A murit de infarct în timpul unei partide de vânătoare în județul Teleorman. Între hobyurile lui Spiess s-au regăsit vânătoarea, pescuitul, ping-pongul, gătitul și colecțonatul pipelor.
Discografie selectivă

Ludwig van Beethoven – Fidelio – Brigit Nilsson, Ludovic Spiess, Frantz Crass, Theo Adam, Helen Donath, Sigrfied Vogel, Gerhard Unger; Corul și Orchestra RAI, dirijor Leonard Bernstein; Hunt 2CD (live, 17 martie 1970)
Christoph Willibald Gluck – Ifigenia în Aulida – Anna Moffo, Dietrich Fischer-Dieskau, Ludovic Spiess; Corul Bayerrischen Rundfunks, Munchner Rundfunksorchester, dirijor Kurt Eichhorn; Eurodisc 2CD (1972)
Modest Musorgski – Boris Godunov – Nicolai Ghiaurov, Martti Talvela, Anton Diacov, Ludovic Spiess; Wiener Sängerknaben, Corul radioului din Sofia, Corul Staatsoper Viena, Orchestra Filarmonicii din Viena, dirijor Herbert von Karajan; Decca 3CD (1970)
Modest Musorgski – Hovanscina – Nicolai Ghiaurov, Veriano Luchetti, Ludovic Spiess, Cesare Siepi, Fiorenza Cossotto; Corul și orchestra Operei din Roma, dirijor Bogo Leskovich; Bella Voce 2CD (live, 10 noiembrie 1973)
Giacomo Puccini – Boema – Eugenia Moldoveanu, Ludovic Spiess, David Ohanesian, Pompei Hărășteanu, Constantin Gabor; Corul și orchestra Operei de Stat din București, dirijor Constantin Petrovici; Vox 2CD (1982)
Giacomo Puccini – Turandot – Maria Slătinaru, Ludovic Spiess, Octav Enigărescu, Valentin Teodorian, Corneliu Fânățeanu; Corul și orchestra radio din București, dirijor Carol Litvin; Vox Box 2CD (1970)
Camille Saint-Saens – Samson și Dalila – Elena Cernei, Ludovic Spiess, Dan Iordăchescu, Constantin Dumitru, Nicolae Florei; Corul și orchestra radio din București, dirijor Kurt Adler; Electrecord 3LP (live, 1969)
Bedrich Smetana – Dalibor – Eberhard Waechter, Ludovic Spiess, Leonie Rysanek; Corul și orchestra Operei de Stat din Viena, dirijor Josef Krips; RCA 2CD (live, 19 octombrie 1969)
Giuseppe Verdi – Forța destinului – Maria Slătinaru, Ludovic Spiess, Zenaida Pally, Nicolae Herlea, Nicolae Florei, Constantin Gabor; Corul și orchestra radio din București, dirijor Carol Litvin; Electrecord 3CD
Premii și Distincții

premiul I, Toulouse, 1964
premiul I, Concursul de canto de la Rio de Janeiro, 1965
premiul I, Olanda, 1966
Crucea de Onoare a Austriei pentru Știință și Artă – Clasa I
Doctor Honoris Causa – Universitatea Națională de Muzică București (2004)
Bibliografie: Cu Ludovic Spiess prin teatrele lumii, 1989, în colaborare cu criticul muzical Iosif Sava

29 ianuarie este a 29-a zi a calendarului gregorian.
*Evenimente:
1616: Navigatorul olandez Willem Cornelis Schouten (n. 1567 – m. 1625) a fost primul explorator care a ocolit Capul Horn, în expediția pentru căutarea unui nou drum spre Oceanul Pacific
1845: „Corbul” (The Raven), de Edgar Allan Poe, este publicat pentru prima dată în „New York Evening Mirror”
1886: Germanul Karl Friederich Benz (1844-1929 a fost brevetat pentru fabricarea primului automobil funcționabil din lume, alimentat cu benzină
1896: Doctorul Emile Grubbe a utilizat pentru prima oară radiațiile pentru a tratata cancerul de sân al pacientei sale Rose Lee din Chicago
1916: Primul Război Mondial: Germania a efectuat primul raid aerian cu aparate „Zeppelin” deasupra Parisului
1923: Consiliul de Miniștri a aprobat statutul Uniunii Generale a Industriașilor din România (UGIR)
1947: URSS semnează Tratatul de pace cu România (după a doua conflagrație mondială)
1949: Marea Britanie recunoaște statul Israel
1950: La Johannesburg (Africa de Sud) izbucnesc primele tulburări provocate de politica rasială a Africii de Sud
1981: S-a dat în exploatare cel mai mare pod de pe Siret, în zona hidrocentralei Galbeni
1990: Simpatizanții FSN iau cu asalt sediile unor partide în București și în alte orașe
2002: Președintele american George W. Bush a declarat Irak, Iran și Coreea de Nord drept „Axa răului”
*Nașteri:
1688: Emanuel Swedenborg, filosof, om de știință suedez (d. 1772)
1838: Edward Williams Morley, chimist și fizician american (d. 1923)
1843: William McKinley, al 25-lea președinte al SUA (d. 1901)
1860: Anton Cehov, scriitor rus (d. 1904)
1866: Romain Rolland, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1915 (d. 1944)
1867: Vicente Blasco Ibañez, scriitor spaniol (d. 1928)
1881: Lajos Ady, scriitor, istoric literar, pedagog maghiar (d. 1940)
1890: (S.V.) Boris L. Pasternak, poet, prozator și traducător rus, laureat al Premiul Nobel pentru Literatură (d. 1960)
1893: Marțian Negrea, compozitor și muzicolog român (d. 1975)
1895: Dumitru D. Roșca, filosof român, membru al Academiei Române (d. 1980)
1926: Tudor Vornicu, jurnalist român (d. 1989)
Abdus Salam, fizician pakistanez, laureat al Premiului Nobel (d. 1996)
1931: Ferenc Mádl, președintele Ungariei (2000- 2005)
1933: Sacha Distel, cântăreț francez (d. 2004)
1946: Irina Nicolau, etnolog român (d. 2002)
1953: Mihai Lungeanu, regizor român de teatru
Dan Marcoci, regizor român
1956: Matei Vișniec, poet și dramaturg român, stabilit din 1987 la Paris
Florin Călinescu, actor român de teatru și film
1962: Oana Pellea, actriță româncă de teatru și film
Dragoș Șeuleanu, fost director al Societății Române de Radiodifuziune, vicepreședinte la Camera de Comerț și Industrie a României
Dorinel Ursărescu, politician român
1966: Romario Souza, fotbalist brazilian
1973: Cătălin Radu Tănase, jurnalist român
1975: Radu Lambrino, politician român
*Decese:
1119: Papa Gelasiu al II-lea
1601: Louise de Lorraine-Vandémont, soția regelui Henric al III-lea al Franței (n. 1553)
1820: Regele George al III-lea al Angliei (n. 1738)
1906: Regele Christian al IX-lea al Danemarcei (n. 1818)
1939: William Butler Yeats, poet englez, laureat al Premiului Nobel (n. 1865)
1996: Marian Hudac, actor român (n. 1934)
2003: Matei Gheorghiu, actor român (n. 1926)
2006: Ludovic Spiess, tenor român (n. 1938)
*Sărbători:
Aducerea moaștelor Sf. Sfintit Mc. Ignatie Teoforul (calendar creștin-ortodox)
Sf. Valeriu, ep. (calendar romano-catolic)
Sf. Ignatiu Teoforul, ep. (Aducerea moaștelor sale la Const., sec V) (calendar greco-catolic)
Palau: Ziua națională

Giovanni Alfonso Borelli (n. 28 ianuarie 1608 – d. 31 decembrie 1679) a fost fiziologist, fizician, matematician și astronom renascentist italian. Este considerat întemeietorul biomecanicii.
Biografie
S-a născut la Pisa. Din 1635 este profesor de matematică la Messina. Între timp, studiază anatomia și fiziologia.
Cam prin 1640 face cunoștință cu Galileo Galilei la Florența. Marele om de știință avea să-l influențeze în ceea ce privește aplicarea metodei științifice în cercetare.
În 1656, Borelli preia Catedra de Matematică a Universității din Pisa. Acolo îl întâlnește pe anatomistul Marcello Malpighi, cu care, în 1657, va intra ca membru în Accademia del Cimento (Accademia dell’esperimento), societate științifică ce își propunea în primul rând promovarea metodei experimentale.[1] În cadrul acestei societăți științifice, Borelli, stimulat de studiile lui Malpighi, efectuează cercetări privind mișcarea la nivelul organismului animal. Acesta poate fi considerat începutul biomecanicii, domeniu de care se va preocupa tot restul vieții.
În 1668 se întoarce la Messina, dar la scurt timp este nevoit să părăsească orașul, fiind acuzat de conspirații politice. La Roma o întâlnește pe fosta regină Cristina a Suediei (1626 – 1689), care de asemenea fusese nevoită să se exileze, deoarece se convertise la catolicism. Ulterior, Borelli se va bucura de protecția acestei persoane împotriva atacurilor autorităților italiene, aceleași atacuri de care va suferi și Galilei.
Borelli își va petrece restul vieții în sărăcie, predând matematica la o mănăstire.
Contribuții
Scrieri
De Motu Animalium , cea mai importantă scriere a sa, publicată postum (1680 – 1681)
Della cagioni delle febbri maligne (Pisa, 1658)
Euclides Restitutus (Pisa, 1658)
Apollonii Pergaei Conicorum, libri v., vi. et vii (Florence, 1661)
Theoricae Mediceorum planetarum ex causis physicis deductae (Florence, 1666)
De vi percussionis (Bologna, 1667)
Meteorologia Aetnea (Reggio, 1669)
De motionibus naturalibus a gravitate pendentibus (Bologna, 1670).

Henry Morton Stanley, numele adoptiv al lui John Rowlands (n. 28 ianuarie 1841; d. 10 mai 1904), a fost un jurnalist britanic, explorator al Africii Centrale.
Viața
Provenit dintr-o familie săracă, muncește din fragedă copilărie. La 15 ani este băiat de cabină pe o linie de pacheboturi, iar la 17 ani ajunge la New Orleans (SUA) ca elev de marină. Aici, este adoptat de un american, luând numele acestuia.
Participă la Războiul de seccesiune ca ziarist, activitate care îl consacră după război, când vizitează SUA, Spania, Turcia, Egiptul și Etiopia.
În 1867 a devenit corespondent special de presă al ziarului “New York Herald”, plecând în Etiopia cu o expediție britanică. A participat la inagurarea în 1869 a Canalului Suez, realizând un reportaj la fața locului, după care a călătorit pe teritoriul actualelor state Turcia, Siria, Palestina și India.
În 1871 a organizat o caravană care a plecat din estul Africii (Zanzibar) spre interiorul continentului în căutarea lui David Livingstone, căruia i se pierduse urma în 1869. La Zanzibar, strânge informații despre călătoria acestuia și organizează el însuși o expediție prin junglă, întâlnindu-l pe Livingstone la 3 noiembrie 1871 pe malul estic al Lacului Tanganyika, la Udjidji. Împreună cu el cercetează zona lacului, stabilind că acesta nu aparține sistemului Nilui. În mai 1872 s-a întors la Zamzibar, continuând singur explorările.

Camil Ressu (n. 28 ianuarie 1880, Galați — d. 1 aprilie 1962, București) a fost un pictor român, care, prin întreaga sa activitate artistică, pedagogică și socială, a fost una din personalitățile marcante ale artei românești. Camil Ressu a fost membru titular al Academiei Române.
Camil Ressu se trage dintr-o familie de aromâni (macedoromâni) din regiunea Epirului, stabilită în România pe la începutul secolului al XIX-lea. Tatăl său, Constantin Ressu, jurist de profesie, cu studii de drept la Bruxelles, făcea pictură în clipele libere. În 1887, Camil Ressu este înscris la Școala Națională de Arte Frumoase din București, avându-l ca profesor pe G. D. Mirea; își continuă studiile la Iași cu pictorul Gheorghe Popovici. În 1902 termină studiile la Școala de Belle-Arte din Iași, obținând medalia de argint și pleacă în același an să se perfecționeze în străinătate. Se oprește două luni la München vizitând muzeele din localitate, după care pleacă la Paris și se înscrie la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde îi are colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu și Ion Theodorescu-Sion.
În 1908 revine în țară și, preocupat de problemele sociale, colaborează cu desene satirice la publicațiile Furnica, Facla și Adevărul. În același an se înscrie în Partidul Social-Democrat din România. Participă pentru prima dată în 1910 la expoziția “Tinerimii Artistice” cu peisaje și compoziții pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul Înmormântare la țară, iar în anul următor, la “Tinerimea Artistică”, portretul de grup Terasa Oteteleșeanu, cu “șapte figuri ale boemei literare, muzicale și pictoricești”. În 1914 deschide prima expoziție personală la București.
În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu și cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea și Oscar Han înființează asociația “Arta Română”, la Iași. Vara se retrage la țară și pictează țărani la munca câmpului, vederi din sate, grupuri de muncitori dar și naturi moarte, nuduri, portrete ale diverselor pesonalități ale timpului și autoportrete. Participă activ la înființarea “Sindicatului Artiștilor plastici din România” în 1921, fiind ales președinte, funcție din care demisionează după doi ani. În urma unei șederi mai lungi în satul Ilovăț (județul Mehedinți), realizează compoziția Cosași odihnindu-se, una dintre lucrările sale cele mai reprezentative, în care Camil Ressu își dezvăluie vigoarea sa plastică.
Camil Ressu a fost profesor și rector al Academiei de Belle-Arte din București până în anul 1941. Din 1950 a fost președinte de onoare al “Uniunii Artiștilor Plastici”, reluându-și și activitatea de profesor la Institutul de Arte “Nicolae Grigorescu”. În 1955 i se acordă titlul de Artist al Poporului iar un an mai târziu este numit membru al Academiei Române.
Cu o formație solidă, în care predominau studiile după corpul uman, după peisaj și după obiectele din imediata apropiere, Camil Ressu a reușit ca, prin combinarea capacităților formative ale desenului și culorii, să realizeze o creație care păstrează valorile tradiției, în condițiile unui efort de înnoire a limbajului plastic.
O serie de personalități culturale au avut ocazia să asiste la prelegerile profesorului universitar Camil Ressu, printre care Geta Brătescu și Virgil Preda.

Eugen-Dimitrie Petit (n. 28 ianuarie 1882, Iași – d. 1959, București,) a fost un jurist, magistrat, publicist, autor de lucrări de drept, consilier la Înalta Curte de Casație din București român.
Familia Petit a făcut parte din colonia franceză, numeroasă și cu importanță în viața socială și economică, care se afla în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în capitala Moldovei. Familiie Darmet, Petit, Alexandre, Girardin, Delpech, Menille, erau ale foștilor girondini, montagnarzi și bonapartiști. alungați de Restaurație, dar și ale foștilor revoluționari de la 1830 și 1848, fugiți în fața represiunii burbone. Bunicii lui Eugen Dimitrie Petit, Alexis și Gabrielle Petit, însoțiți de fii lor Paul și Eugène, părăsiseră Franța după 1830. Încercaseră să se stabilească, mai întâi la Istanbul, apoi la Odesa, dar nu s-au acomodat cu atmosfera din cele două imperii. Cam prin 1840 ei au ajuns la Iași, unde au deschis un pensionat de limbă franceză. Eugène Petit, unchiul lui Eugen-Dimitrie Petit, era, în iarna lui 1858, secretar al Consulatului Franței din Iași. El a provocat o tensiune diplomatică. La o reuniune a unioniștilor ieșeni de la Teatrul Național, s-a urcat pe scenă și, în aplauzele publicului, a ridicat două stegulețe încrucișate. Erau steagurile Moldovei și Munteniei. Împăratul Franței, Napoleon al III-lea, a exprimat prin ambasadorul său la Constantinopol, regretele sale. Eugen-Dimitrie Petit a fost fiul lui Paul Petit și al soției acestuia, Elena, născută Gheorghiu, profesoară de limba franceză, care au continuat să țină pensionatul francez înființat de Alexis Petit, după decesul acestuia. Ca și bunicii și părinții săi, Eugen-Dimitrie Petit avea cetățenie franceză.
Studii
După ce a terminat liceul Național din Iași, în anul 1900 a plecat în Franța, la Montpellier, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, luându-și licența în anul 1903. În continuare, a urmat cursuri de specializare în drept la universitățile din Lyon, Aix-en-Provence și Montpellier.
Cariera juridică
Reîntors în România, a lucrat un timp ca pedagog la Școala franceză din Iași.
Sora sa s-a căsătorit cu Alexandru Bădărău, care a fost ministru al justiției între 22.12.1904 și 15.06.1906). La sfatul cumnatului său, Eugen Petit a cerut și obținut cetățenia română în 1905, prin lege votată de ambele camere ale Parlamentului României.
A intrat în magistratură, prin concurs, fiind numit, începând cu data de 14 noiembrie 1905, substitut la tribunalul Vaslui. La 24 octombrie 1906, a fost avansat și detașat ca supleant la tribunalul din Roman. După aproape doi ani, la 1 mai 1908, a fost numit provizoriu judecător la ocolul Slobozia, din județul Brăila, iar la 18 martie 1910, confirmat definitiv în această calitate, la același ocol. La 1 septembrie 1911, a fost numit permanent la ocolul Huși (II rural) iar în aprilie 1912, transferat, ca judecător la Fălciu. La 21 noiembrie 1917, a fost, din nou, avansat la gradul de președinte și detașat la tribunalul Olt, ocupând în urmă, succesiv, aceeași funcție și la tribunalele Bălți și Iași.
La 16 noiembrie 1920, a fost numit prim președinte al tribunalului Iași, iar după aproape trei ani, la 15 noiembrie 1923, avansat și înaintat consilier la Curtea de Apel din Iași.
In 1932, luna noiembrie, a ocupat înalta demnitate de consilier la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția III-a.
George Alexianu l-a descris astfel pe magistratul Eugen Petit: „Mi-a reținut atenția prin tinerețea lui vie, prin ochii lui scânteietori, prin neastâmpărul ce-i ghiceai în suflet și pe care și-l stăpânea cu greu parcă sub roba neagră. El îmi apare în acea aureolă de înaltă atmosferă morală, de inteligență vie, de viață din plin trăită, pe care natura a împrăștiat-o cu toate darurile.
Autor și publicist
Eugen Petit, care și-a însușit în lunga sa carieră de magistrat o vastă și aleasă cultură juridică, a publicat diverse și nenumărate articole, monografii și note jurisprudențiale, colaborând constant la cunoscutele reviste de specialitate: „Curierul Judiciar”, „Pandectele Române”, „Pandectele Săptămânale”, „Jurisprudența Generala” și „Dreptul”. A publicat articole și studii de drept și în revistele de specialitate franceze. A făcut parte din redacția revistei „Zeitschrift für Osteuropäishes Recht” din Breslau (azi Wroclaw în Polonia). Fructificând vastele și profundele lui cunoștințe din cele mai variate domenii ale dreptului, a colaborat, la redactarea și publicarea de lucrări juridice și de studii de drept, cu Constantin Hamangiu (ministru al justiției 18.04.1931-07.01.1932), și cu președintele Tribunalului București Constantin Grigore C. Zotta. A fost, împreună cu Gheorghe Alexianu, director al publicației „Pandectele Săptămânale”.
A fost și președinte al unor comisii de examinare a judecătorilor din țară. Pentru activitatea sa, a primit ordinul „Steaua României” în gradul de comandor. În anul 1936, a devenit membru al Academiei Franceze din Aix. A scris și câteva piese de teatru, dintre care cea denumită „Necunoscuta de pe stradă” a reținut în mod special atenția publicului și a criticii. A mai scris și scenarii radiofonice, piese de teatru pentru copii și nuvele, publicate în diverse reviste. A susținiut conferințe la Radio România, pe teme juridice (13 în 1932; 5 în 1933).
Lucrări publicate
„Campania din 1913”, Iași, 1913
„Curierul lunei Decembrie”, București, 1931
„Capacitatea juridică a femeii măritate”, 1932
„Cum ia sfârșit contractul individual de muncă”, 1933
„Codul conversiunii” (cu altii), 1934
„Sterilizarea din punct de vedere juridic și chirurgical”, 1934 (cu Gheorghe Buzoianu)
„Ordonanțele prezidențiale de Référé” (în colaborare cu C. Gr. Zotta), 1935
„Codul Penal” (cu Constantin Viforeanu și I. Tanoviceanu), 1936
„Manualul judecătoriilor comunale” (în colaborare cu C. Gr. Zotta), 1938
„Supliment la ordonanțele prezidențiale de Référé” (în colaborare cu C. Gr. Zotta), 1939
„Economie rurale et agricole”, Paris, f.an.
„Originea etnică”
„Accidentele în industrie”, Ed. revistei Curierul Judiciar
„Exproprierea Urbană”, Ed. revistei Curierul Judiciar
Demiterea din magistratură
În anul 1945, Eugen Petit a fost demis din funcția de consilier la Înalta Curte de Casație, fărâ drept la pensie. Era una dintre victimele aplicării stricte a dictaturii proletariatului și a instrucțiunilor KGB, la capitolul privind distrugerea justiției române. Împreună cu familia sa, a trăit în condiții extrem de grele, din punct de vedere moral, social și material. Doar după anul 1953, ca urmare a unor intervenții ale statului francez, i s-a aprobat o pensie infimă. După eliminarea din magistratură și până la moarte, nu i s-a mai permis să publice la nicio editură sau revistă.
Bibliografie
„Fr. Stanetti, Fresca Justiției Contemporane Române”, București, Editura “Bucovina”, 1935
„Lucian Predescu, Enciclopedia României Cugetarea”, București, Ed. Cugetarea Georgescu Delafras, [1941]
„Aurel Leon, Eugen Petit — tipul care îl însoțea pe Bubi la plimbare”, articol în Monitorul de Iași, octombrie 1996

Arthur (Artur) Rubinstein (n. 28 ianuarie 1887, Łódź, Polonia – d. 20 decembrie 1982, Geneva, Elveția) a fost un pianist polonez de origine evreiască, considerat cel mai mare pianist al secolului al XX-lea.
Biografie
S-a născut la Łódź, în Polonia dintr-o familie de evrei, fiind al șaptelea copil, mezinul familiei. Și-a început studiile în Varșovia, unde a avut primul concert la vârsta de șapte ani. A continuat studiile la Berlin îndrumat atent de către Joseph Joachim sub a cărui baghetă a debutat în 1899 interpretând Concertul în La major, KV 488 de Wolfgang Amadeus Mozart. În 1904 merge la Paris, unde îi întâlnește pe compozitorii Maurice Ravel, Paul Dukas, George Enescu și pe violonistul Jacques Thibaud. Debutează pe celebra scenă Carnegie Hall din New York în 1906 interpretând Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Camille Saint-Saëns, concert pe care îl va cânta și în ultima sa apariție televizată în anul 1979. Au urmat apoi turnee în Statele Unite, Austria, Italia și Rusia. În 1912 a debutat la Londra, unde va frecventa până în 1914 salonul muzical al lui Paul și Muriel Draper, salon frecventat printre alții de către Igor Stravinski, Jacques Thibaud, Pablo Casals sau Pierre Monteux.
Între 1916 și 1917 Rubinstein a efectuat turnee în Spania și America de Sud iar în 1921 două turnee în SUA. Între 1932-1937 își întrerupe cariera concertistică pentru a-și perfecționa tehnica relansându-se apoi ca un gigant al pianisticii secolului al XX-lea. Pe parcursul celui de al doilea război mondial cariera lui s-a desfășurat doar în Statele Unite unde primește cetățenia în 1946. Pe lângă activitatea solistică s-a ocupat și de muzica de cameră, printre partenerii săi numărându-se Eugène Ysaye (1858–1931), Gregor Piatigorsky (1903–1976), Jascha Heifetz (1901-1987) și Henryk Szeryng (1918-1988). A refuzat să cânte în Germania postbelică pentru că membri familiei sale au fost exterminați de către naziști. S-a retras de pe scenă la vârsta de 89 de ani în 1976, recitalul de adio susținându-l la Londra.
A trăit 95 de ani; interesanta poveste a vieții lui fiind cuprinsă în două volume autobiografice intitulate My Young Years (1973) și My Many Years (1980). Era un poliglot vorbind fluent opt limbi. La 45 de ani s-a căsătorit cu Aniela (Nela) Mlynarska, cu care a avut patru copii.
Înregistrări
Arthur Rubinstein a fost un pionier în domeniul înregistrărilor efectuând înregistrări între anii 1927 – 1976. Întreaga carieră de pianist este foarte bine reflectată de imensa colecție de 94 de cd-uri intitulată “The Rubinstein Collection” și editată de BMG în anul 1999 ce conține peste 700 de înregistrări, însumând peste 100 de ore de muzică; de departe cel mai înregistrat și reînregistrat compozitor fiind Chopin (nocturnele, concertele, scherzouri-le, polonezele, baladele și mazurcile). Integrala concertelor pentru pian de Beethoven poate fi găsită deasemenea în trei ediții.

Martha, prințesă Bibescu alias Martha Bibesco (n. 28 ianuarie 1889, București – d. 28 noiembrie 1973, Paris) a fost o romancieră, poetă, om politic și memorialistă franceză de origine română. S-a distins prin întreaga ei operă ca o prezență de o mare noblețe de spirit. A fost fiica lui Ion Lahovary, care a fost ministru al României la Paris și ministru de Externe, și al Smarandei ( Emma ) Mavrocordat. A fost soția prințului George Valentin Bibescu, care era văr primar cu Ana de Noailles, președintele Federației Aeronautice Internaționale.
Biografie
Privind data exactă a nașterii scriitoarei, din mărturisirile ei se cunosc cu precizie ziua și luna (28 ianuarie, București), anul 1886 stabilit doar dintr-o întreagă serie de ipoteze ce mai cuprinde și anii 1888, 1889, 1890, 1891. Martha Lahovary făcea parte din cele mai vechi și mai ilustre familii românești de tradiție politică, diplomatică și culturală. Mama sa, Smaranda ( Emma ) Mavrocordat, descinde din ramura moldoveană a domnitorului Constantin Mavrocordat, iar tatăl scriitoarei, Ion N. Lahovary avea să fie de-a lungul anilor ministru al României la Paris, ministru de externe și președinte al Senatului.
Crescută și formată sub semnul acestui impunător arbore genealogic, Martha Bibescu își va împlini educația primită într-o mănăstire din Belgia cu cea specific românească. Prin căsătoria în 1905, cu prințul George Valentin Bibescu, nepot de frate al lui George Bibescu, domnitorul abdicat la 1848, scriitoarea devine astfel prințesa Martha Bibescu, intrând într-o familie princiară, din care mai fac parte Ana-Elisabeta Brâncoveanu, contesa Ana de Noailles și Elena Văcărescu, dar și cu rude franceze în genealogie directă cu familia împăratului Napoleon Bonaparte.
După călătorii prin mai multe țări ale lumii, printre care și Persia, unde prințul George Valentin Bibescu primește o însărcinare diplomatică, Martha Bibescu își publică, la întoarcerea în Franța, prima sa carte: Les Huit Paradis (1908).
Premiat în scurt timp de Academia Franceză, acest volum va deschide seria unei opere impresionante, din care nu vor lipsi romanele de inspirație autobiografică sau istorică, evocări ale unor personalități din trecut sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme în proză, eseuri, cugetări, corespondență, o serie de biografii istorice, semnate, în parte, sub pseudonimul Lucile Decaux.
Începând din 1916 Martha Bibescu a condus un spital pentru răniți la București, unde a rămas sub ocupație germană, a servit drept prețioasă sursă de informații pentru Guvernul român refugiat la Iași. Zoe Bengescu, fiică a uneia dintre doamnele de onoare ale reginei Elisabeta și nepoată a lui Titu Maiorescu, nota la 1 noiembrie 1918: “La spital am fost foarte îngrijorate în ultimele zile din cauza arestării Marthei Bibescu, directoarea noastră. Pare o afacere misterioasă […]. Este o mare comediantă. Două lucruri sunt certe – e foarte frumoasă și foarte inteligentă, restul depinde de timp, de împrejurări […].” Ea nu a fost numai martora acestor evenimente cruciale (primul război mondial și actul reîntregirii – “ziua cea mai plăcută din calendarul personal”, cum avea să noteze peste ani), ci și o participantă activă la desfășurarea lor. După trei decenii, maturizată și luându-și rolul în serios, iat-o pe Martha Bibescu în ipostaza personificată de regina Elisabeta și regina Maria, și anume de mamă a ostașului român, de data aceasta în campania contra bolșevismului, când nu putea rămâne insensibilă la mărturisirile nepotului său, Matei Basarab Brâncoveanu, despre realitățile dramatice trăite alături de camarazii săi din Regimentul 3 Artilerie Grea. În 1945 Martha Bibescu pleacă în Anglia.
Din 1955 devine membră a Academiei Regale de limbă și literatură franceză din Bruxelles, în fotoliul pe care îl ocupase contesa Ana de Noailles.
Cumnatul său, prințul Antoine Bibescu a fost prietenul din copilărie al prozatorului Marcel Proust, drept pentru care Martha Bibescu l-a întâlnit de foarte multe ori pe Proust. Aceste întâlniri sunt evocate în volumul * Au bal avec M. Proust <=> La bal cu M. Proust (1928).
Este de asemenea autoarea unui jurnal, din care câteva fragmente au fost publicate la fosta editură politică sub titlul Jurnal politic.
Se stinge din viață la 28 noiembrie 1973, la Paris. În porțiunea de nord-est a cimitirului Père-Lachaise din Paris se găsește cavoul familiei Bibescu (no. 6), în care sunt înmormântate Martha Bibescu și Ana, contesa de Noailles.
Opera
Les Huit Paradis <=> Cele opt raiuri (1908)
Isvoru, Le Pays de Saules <=> Izvor, țara sălciilor (1923)
Le Perroquet Vert <=> Papagalul verde (1923)
Le destin du lord Thomson of Cardington <=> Destinul lordului Thomson (1927)
Au bal avec M. Proust <=> La bal cu M. Proust (1928)
La Vie d’une amitié … <=> Viața unei prietenii … (1951 – 1957)
Le Confesseur et les poètes <=> Confesorul și poeții (1970)
Échanges avec Paul Claudel <=> Corespondența cu Paul Claudel (1972)
Le perroquet vert <=> Papagalul verde ), 1924
Catherine-Paris , 1927
Une victime royale, Ferdinand de Roumanie , <=> O victimă regală, Ferdinand de România 1927,
Noblesse de robe , <=> Noblețea robei 1928
Royal portraits , New York, f.a., ( Portrete regale )
Croisade pour l’anémone , <=> ( Cruciadă pentru anemonă ), 1931
Le rire de la Naïade <=> Rîsul naiadei , 1935 etc.
Aprecieri critice
Rainer Maria Rilke
„Admirația mea pentru prințesa Bibescu era definitivă de când îl cunoscusem pe al ei Alexandru Asiatique; dar în intuiția ei de mare poet a reușit să stabilească una dintre cele mai profunde continuități umane.“
Max Jacob: Sunteți un mare scriitor.“
François Mauriac
„Cine sunteți dumneavoastră? Cea mai admirabilă inteligență de femeie pe care o cunosc. Ați scris cărți mai importante decât acest «Bal»; dar nu este vreuna care să mă miște mai mult.“
Tudor Ionescu
„Întreaga ei operă, ajunsă astăzi la dimensiuni considerabile (peste 30 de volume), se subordonează dorinței de a retrăi, de a imobiliza în cuvinte, în aceste «capcane ale ideilor», cum le numește Sartre, clipa nestatornică, ființa umană asemenea clipei. La cumpăna vârstelor, afirmase că scrie de teamă să nu uite viața. Este expresia unui altruism mișcător și totodată aceea a unui egoism înverșunat, a unei avariții sentimentale.
Maestră necontestată a portretului literar, dată fiind precizia notației sale psihologice, spiritul de observație și suplețea condeiului, Martha Bibescu a fost aleasă pentru a ilustra în manualele franceze această specie literară.“
Șerban Cioculescu
„Cunoscută și sub numele de Lucile Decaux, cu care a semnat o serie de biografii istorice, Martha Bibescu a scris aproape patruzeci de cărți, a colaborat la un număr mare de reviste, a răspuns la o serie de 17 emisiuni la Ora Culturii Franceze, a fost membră a Academiei Regale din Bruxelles, în fotoliul pe care-l ocupase contesa de Noailles, a dus o intensă viață literară și mondenă, cucerind prin frumusețea, inteligența și talentul ei numeroase admirații. A păstrat până la urmă nostalgia după «țara sălciilor» și amintirea prieteniilor lăsate în țară.“

Jackson Pollock (*28 ianuarie 1912, Cody, Wyoming – †11 august 1956, Springs-East Hampton, New York) a fost un cunoscut pictor american, unul din exponenții majori ai expresionismului abstract.
Biografie
Jackson Pollock s-a născut ca ultimul din cinci frați, tatăl, Leroy – zis Roy – exercita diverse meserii mutându-se dintr-o localitate în alta, mama – Stella May McClure – o femeie autoritară și exigentă, își răsfăța copiii, în special pe cel mai mic. În aceste condiții, Jackson are o tinerețe dificilă, condiționată de un caracter nevrotic introvertit cu explozii colerice violente, din care cauză este exclus de mai multe ori din școlile frecventate. Găsește un refugiu în teosofia mistică propagată de Jiddu Krishnamurti, după care la fericire se poate ajunge doar prin descoperirea conștiinței de sine, doctrină care avea să-i influențeze întreaga dezvoltare artistică.
În anul 1930 se stabilește la New York, în Greenwich Village, și se înscrie la “Art Students’ League” (“Liga studenților în artă”), frecventând atelierul pictorului Thomas Hart Benton. Primele tablouri ale lui Pollock reprezintă peisaje din natura americană și sunt orientate la stilul naturalist al lui Benton. Mai târziu se simte influența picturii murale mexicane (muralismo: José Clemente Orozco, David Alfaro Siquieros) și a lui Albert Rider, realizând tablouri vaste cu teme mitologice și totemistice din cultura indienilor americani. În 1935 face o criză depresivă și caută refugiul în alcool. Reușește să se vindece și lucrează pentru “Federal Arts Project” instituit de “Works Progress Administration” (WPA). În 1938 este însă concediat datorită abuzului de alcool și este internat în spitalul White Plains, unde rămâne timp de patru luni. După ieșirea din clinică, face un tratament psihanalitic, care nu reușește să-l vindece de alcoolism, în schimb îl convinge să-și învingă inhibiția din planul comunicației verbale, exprimându-și stările inconștiente de anxietate cu o lungă serie de desene suprarealiste. Se împrietenește cu John Graham, director la “Metropolitan Museum of Art” din New York, care îi prezintă pe pictorița Lee Krasner, evreică de origine rusă, crescută în Brooklyn. Între ei se dezvoltă o relație amoroasă și Lee îl introduce în mediul artistic din New York, unde pictura lui Pollock începe să devină cunoscută și apreciată. Suportul figurativ devine tot mai îndepărtat și abordarea tot mai spontană. Cunoștința cu Peggy Guggenheim (1943), cunoscuta colecționară de artă, care îi va organiza prima expoziție personală la galeria sa “The Art of This Century” și în continuare alte trei în anii 1943-1947, precum și întâlnirile cu Robert Motherwell și Harold Rosenberg, care îl atrag în cercul revistei Possibilities, au o mare importanță pentru cariera artistului. Tabloul Stenographic Figure (1943), expus prima dată de Peggy Guggenheim, se bucură de un imens succes. În anul 1945 se căsătorește cu Lee Krasner și se stabilește în Long Island. Din anul 1950 reîncepe consumul excesiv de alcool, fapt care se resimte în producția sa artistică. În seara zilei de 11 august 1956 suferă un accident de circulație și moare pe loc, catapultat de la volanul automobilului în trunchiul unui arbore.
Opera artistică
După îndelungate căutări, de la pictura naturalist-figurativă până la suprarealism, din anul 1946 începe perioada sa de creație cu adevărat novatoare, cînd se rupe complet de suportul figurativ, de poetica reprezentării. E și perioada inovațiilor tehnice, așternând culoarea prin picurare, prin scurgere (drip paintings). Cu această tehnică de action painting sau “pictură gestuală” creează structuri coloristice complexe, conglomerate una într-alta, ca în “Cathedral” (1947). Lui Pollock i se datorează în cea mai mare parte demarajul unei picturi americane eliberate de modelele europene, deși, firește, se pot găsi filiațiile sale într-o serie de demersuri ale suprarealismului, dadaismului și abstracționismului liric. Pollock împinge însă până la limită consecințele unor tentative de a desprinde emoția de orice aluzie metaforică și de a lăsa impulsul creator să se declanșeze fără constrângere și fără nicio obligație explicativă. Într-adevăr, important este momentul creației, moment exploziv ce epuizează nevoia de expresie și comunicare. Pentru că, practic, pânzele lui Pollock se păstrează surprinzător de elocvent, ca opere finite, în cadrele picturii autentice. Traiectele de culoare, care se întretaie într-o amețitoare mișcare spațială, angajează relații armonice, iar suprafața se dovedește compusă cu multă rigoare.
Faptul că opera de artă, recuperată și expusă, e conservată, nu este decât un act reflex, expresia unei atitudini tradiționale față de artă și, din acest punct de vedere, nu intră în contradicție cu sensul creației.
Bibliografie
Hilton Kramer: Jackson Pollock and Nicolas de Stael. New York, 1959
Bryan Robertson: Jackson Pollock. New York, 1960

Vicente Blasco Ibáñez (29 ianuarie 1867 – 28 ianuarie 1928) a fost scriitor spaniol și ocazional regizor de film.
A murit la Menton, Franța, în 1928 la vârsta de 61 de ani, la reședința sa Fontana Rosa (numită, de asemenea, Casa Scriitorilor, dedicată lui Cervantes, Dickens și Shakespeare) pe care a și-a construit-o.
Cele mai cunoscute titluri sunt: “Arroz y tartana” (Orez si tartana); “La barraca” (Casa blestemata); “Entre naranjos” (Printre Portocali); “Cañas y barro” (Trestie si noroi); “Sangre y arena” (Nisipuri insangerate) și “Los cuatro jinetes del Apocalipsis” (Cei patru calareti ai Apocalipsului).

Henri Mathias Berthelot (n. 7 decembrie 1861 la Feurs, Franța; d. 28 ianuarie 1931) a fost un general al armatei franceze. În Primul război mondial a fost șef de stat major al comandantului-suprem al trupelor franceze pe Frontul de vest, mareșalul Joseph Joffre. A petrecut și două perioade în România, ca șef al Misiunii militare franceze România.
Biografie
Henri Mathias Berthelot s-a născut la 7 decembrie 1861 la Feurs, în Franța.
După ce a absolvit Academia Militară Saint-Cyr, în 1883, Berthelot a fost repartizat, pe rând, în Algeria, la Tonkin și la Annam. Începând cu anul 1907 și-a început activitatea pe lângă Statul major General, inclusiv pe toată durata primului război mondial. În această perioadă, alături de Joffre, Berthelot a participat la întocmirea planului de război numit Plan XVII.
La izbucnirea războiului, în august 1914, Berthelot a devenit Șeful de Stat Major al lui Joffre, aceștia colaborând strâns în cadrul primei bătălii de pe Marna. În luna noiembrie a aceluiași an, a primit comanda rezervelor la Soissons, după care a devenit comandant al Diviziei 53, iar în anul următor al Corpului de Armată XXXIII.
La 3/16 octombrie 1916 a sosit în România Misiunea militară franceză, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. În perioada ianuarie – iunie 1917, acesta colaborează la refacerea și reorganizarea armatei române, pe teritoriul rămas liber al Moldovei.
În teritoriul liber al Moldovei, din ianuarie până în mai 1917, a avut loc refacerea armatei române cu mijloace egale cu cele aflate în dotarea inamicului.O misiune militară franceză (condusă de generalul Henri Mathias Berthelot) și echipamentul de luptă din Franța și Anglia au schimbat înfățișarea armatei române. Au fost organizate două armate române, având aprox. 400.000 de oameni, intercalate cu trei armate rusești însumând aproape 1.000.000 de militari. Astfel, ofensiva românească de la Mărăști (la 11 iulie), condusă de generalul Alexandru Averescu, și cea a generalilor Constantin Cristescu și Eremia Grigorescu, de la Mărășești (1-24 iulie) dejoacă planurile de luptă germane de ocupare a Moldovei și de cucerire a portului Odessa.
Cu ocazia unirii de la 1 Decembrie 1918, Generalul Henri Mathias Berthelot a spus următoarele cuvinte: “Sângele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o, frumoasă Românie, sămânța de noi virtuți, în așa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinții lor și gata să-ți apere pământul sacru, atât de des invadat, dar în cele din urmă întregit prin efortul ultimelor generații”.
De asemenea, în cursul trecerii unui detașament român cu ocazia paradei militare de la Paris, din 11 noiembrie 1919, generalul Berthelot s-a adresat generalului Ferdinand Foch cu următoarele cuvinte « Foch, saluez ! C’est la famille. » (Salutați, Foch ! Aceștia fac parte din familie)
După terminarea războiului și încheierea păcii, Parlamentul României l-a decorat pe generalul H. M. Berthelot, ca recunoaștere a meritelor sale deosebite, l-a declarat cetățean de onoare al României, i-a dăruit un lot de teren și o locuință, iar în 1926 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Prin testament, generalul Berthelot a lăsat întreaga sa avere din România Academiei Române.
Generalul a decedat pe 28 ianuarie 1931, iar pe 6 februarie 1931 s-a citit testamentul generalului Henri-Mathias Berthelot, care, spre a mulțumi nației românești pentru toate mărturiile de recunoștință și de dragoste ce mi-au fost aratate, a lăsat Academiei Române domeniul din comuna Fărcădinu de Jos (în prezent redenumită General Berthelot, județul Hunedoara), sumele de la banca “Marmorosch-Blank” sau în sucursalele ei din România, pentru a fi folosite la intreținerea unor tineri spre a-și completa studiile într-o școală franceză, civilă sau militară.
La anunțarea decesului generalului Berthelot, Gheorghe Mironescu, prim ministru al României, a trimis o telegramă către Președintele Consiliului de Miniștri din Franța:
La mort prématurée du général Berthelot remplit de profonde douleur la nation roumaine reconnaissante au grand général pour son importante contribution à la réorganisation de l’armée roumaine, ainsi que pour sa part glorieuse dans la victoire commune. Au nom du Gouvernement roumain je prie Votre Excellence de vouloir bien agréer l’expression de nos condoléances les plus sincères. La Roumanie gardera éternellement au grand disparu un pieux souvenir. Moartea prematură a generalului Berthelot produce o profundă durere națiunii române, recunoscătoare marelui general atât pentru importanta sa contribuție la reorganizarea armatei române, cât și pentru rolul jucat de el în victoria comună. În numele Guvernului, o rog pe excelența dumneavoastră să binevoiască să accepte condoleanțele noastre cele mai sinceere. România va păstra pe veci o pioasă amintire marelui dispărut.
Drapelele au fost coborâte în bernă și, în prezența Regelui și a cavalerilor Ordinului militar “Mihai Viteazul”, s-a ținut o slujbă de pomenire. Ministrul Instrucției Publice a hotărât ca în toate școlile din România să se țină o oră de curs consacrată memoriei defunctului general. Ziarul Universul a publicat următorul text: Numele generalului Berthelot va rămâne înscris în cartea de aur a națiunii, alărturi de cei care au creat România unită.
Deși Henri Mathias Berthelot a fost unul din cei mai capabili generali din Primul război mondial, el avea și un “cusur”: îi plăcea mâncarea bună, motiv pentru care era deosebit de corpolent. Se știe că, într-o anumită ocazie, a fost nevoie de trei oameni pentru a-l putea sui în șaua unui cal bine dresat.
Cariera militară

Arma: Infanterie. Grade militare:
31.12.1913 general de brigadă.
30.11.1914 general de divizie, cu titlu temporar.
25.11.1915 general de divizie, cu titlu definitiv.
05.12.1923 general de divizie, menținut în mod excepțional în activitate după ce ajunge la limita de vârstă de pensionare
Decorații franceze:
Legiunea de onoare (Légion d’honneur)
Cavaler (Chevalier) (11.07.1902)
Ofițer (Officier) (20.11.1914)
Comandor (Commandeur) (02.05.1916)
Mare ofițer (Grand Officier) (06.06.1917),
Marea cruce (Grand Croix) (11.07.1922).
Medalia militară (Médaille Militaire) (10.07.1926).
Crucea de război (Croix de Guerre) 14-18 cu frunze de palmier.
Medalia interaliată a Victoriei (Médaille Interalliée de la Victoire).
Medalia comemorativă Tonkin (Médaille Commémorative du Tonkin).
Medalia comemorativă a Marelui Război (Médaille Commémorative de la Grande Guerre).
Decorații străine importante:
Statele Unite ale Americii: Distinguished Service Medal.
Italia: Mare ofițer al Ordinului Coroanei (Croce da cavaliere Ufficiale dell’ordine della corona d’Italia); Mare ofițer al Ordinului Regal (Croce da cavaliere dei santi Maurizio e Lazzaro)
Maroc: Marea Cruce a lui Ouissam Alaouite Chérifien (Grand Croix du Ouissam Alaouite Chérifien).
Funcții:
31.12.1913-02.08.1914 adjunct al primului locțiitor al Șefului de Stat-Major al Armatei.
02.08.1914-21.11.1914 prim-adjunct al șefului din tetrul de operații Nord și Nord-Est (I).
21.11.1914-23.01.1915 comandant al grupăeii a 5-a de divizii de rezervă (II).
23.01.1915-03.08.1915 comandant al Diviziei 53 Infanterie de rezervă (IV).
03.08.1915-19.09.1916 comandant al Corpului de Armată 32 (III) apoi 26.03.1916 al grupării Berthelot, apăi 10.06.1916 al Corpului de Armată 32
22.09.1916-17.05.1918 – șef al Misiunii militare franceze pe lângă armata României.
17.05.1918-05.07.1918 – în misiune în SUA.
05.07.1918-07.10.1918 – comandant al Armatei a 5-a (VI).
28.10.1918-06.05.1919 – comandant al Armatei de la Dunăre.
06.05.1919-10.10.1919 – la dispoziție.
10.10.1919-01.01.1922 – guvernator militar al localității Metz și comandant superior al teritoriului Lorena.
30.01.1920-07.12.1926 – membru al Consiliului Superior de Război.
05.03.1923-07.12.1926 – guvernator militar al localității Strasbourg.
07.12.1926 – trecut în rezervă.
Cinstirea memoriei generalului Berthelot
O localitate din județul Hunedoara îi poartă numele: General Berthelot, numită mai demult Fărcădinul de Jos.
Strada Fântânii din București, după ce a purtat o vreme și numele de Carl Luegger, a fost redenumită după primul război mondial strada general Berthelot.
În municipiul Iași, pe strada Berthelot Henri M., general, nr. 18 se găsește Casa General Henri Mathias Berthelot, iar la adresa Str. Bârsescu Agatha 18, în parcul Teatrului Național, se găsește bustul generalului Henry Mathias Berthelot.
Un alt bust al generalului Berthelot se găsește lângă Mausoleul de la Mărășești.
Cu ocazia Zilei naționale a României, Consulatul General a României la Strasbourg obișnuiește să depună o coroană de flori la bustul generalului Berthelot, amplasat pe rue de Boston, in fața parcului de la citadelle Strasbourg – Esplanade.

Dino Buzzati Traverso, (n. 16 octombrie 1906 la Belluno, d. 28 ianuarie 1972, la Milano), a fost un jurnalist, scriitor și pictor italian cunoscut în principal pentru romanul Deșertul Tătarilor.
Viață
Dino Buzzati Traverso se naște la 16 octombrie 1906 la San Pellegrino (Belluno). Părinții săi, Giulio Cesare Buzzati și Alba Mantovani sunt de origine venețiană având domiciliul stabil la Milano, Piața San Marco nr. 12. Dino este al doilea născut din 4 copii: Augusto (1903-?), Angelina (1904-2004) și Adriano (1913-1983). Tatăl său este jurist și profesor de drept internațional la Universitatea din Pavia și la Universitatea Comercială Luigi Bocconi din Milano. Mama sa, Alba, este descendentă a familiei nobile dogale Badoer Participazio. În 1917 casa familială din San Pellegrino este ocupată de către forțele austriece și este considerabil deteriorată. O parte a bibliotecii familiei este transferată la Viena.
Încă de la o vârsta fragedă Dino manifestă un interes deosebit pentru poezie, muzică (studiază vioara și pianul), desen și munte, pasiuni care îl vor însoți pe tânărul scriitor până la sfârșitul vieții sale. Într-un interviu acordat cotidianului Il Giorno la 26 mai 1959 Buzzati spune: „Cred că pentru orice scriitor primele amintiri ale copilăriei reprezintă o bază fundamentală. Copil fiind, am fost impresionat de pământul pe care m-am născut, de valea din Belluno și de munții sălbatici care înconjurau Dolomiții din apropiere.”
Începând cu vara anului 1920 începe primele excursii în munții Dolomiți, începe să scrie si să deseneze, fascinat de ilustrațiile fantastice ale lui Arthur Rackham; citește Dostoievski și este interesat de egiptologie. În același an 1920 survine moartea tatălui său, Giulio Cesare Buzzati, cauzată de o tumoare la pancreas. În luna decembrie, Buzzati scrie primul său text literar, Cântecul Munților.
Studii
În 1916 este înscris la unul dintre cele mai prestigioase licee din Milano, Liceul Parini. Aici îl va cunoaște pe Arturo Brambilla care va deveni ulterior prietenul său cel mai bun. Cei doi se vor întrece în domeniul literar, întreceri din care va rezulta prima producție literară a lui Buzzati. După terminarea liceului tânarul Buzzati începe să se gândească la realizarea unui roman. Totuși, el se va înscrie la Facultatea de Drept din Milano, pentru a se supune voinței familiale de a călca pe urmele tatălui său (frații săi urmaseră studii de inginerie și biologie). Cu puțin timp înainte de absolvirea studiilor superioare, în 1928, intră ca și stagiar la cotidianul Corriere della Sera, devenind ulterior redactor și apoi corespondent. Tot în 1928 absolvește facultatea realizând o teză de licență cu titlul: „Natura juridică a Concordatului”.
Activitate profesională și literară
1928 – la data de 10 iulie Buzzati își începe activitatea la redacția cotidianului Corriere della Sera. Va rămâne fidel acestei publicații în cadrul căreia va avansa pe scară ierarhică până la moartea sa
1930– realizează primele schițe ale romanului Barnabo, omul munților care îi va fi publicat în 1933, an în care este trimis în Palestina ca și corespondent pentru Corriere della Sera
1935 – publică Secretul pădurii bătrâne, al doilea său roman
1936 – este operat la mastoidă. Scrie nuvela Șapte etaje care va fi publicată anul următor
1939 – Buzzati încredințează manuscrisul romanului Deșertul Tătarilor prietenului său Arturo Brambilla. În luna aprilie pleacă la Addis Abeba ca și trimis special al Corriere della Sera
1940 – prima ediție a romanului Deșertul Tătarilor apare la editura Rizzoli din Milano la data de 9 iunie
1940-1942 – este corespondent de război la bordul crucișătoarelor Fiume și Trieste participând la bătăliile de la capul Teulada și Matapan și la prima bătălie de la Syrte. Va publica Cei Șapte Mesageri (nuvele) și este rechemat la redacția principală din Milano
1945 – a doua ediție a romanului Deșertul Tătarilor este publicată și marchează începutul notorietății autorului iar în 1949 traducerea în limba franceză a romanului îi deschide porțile recunoașterii internaționale. Tot în 1949 publică Paura alla Scala
1954 – îi este decernat Premiul Napoli pentru Il crollo della Baliverna
1955 – Albert Camus adaptează în limba franceză Un caso clinico(Un cas intéressant), piesă de teatru scrisă de Buzzati în 1953. Piesa va fi jucată la Paris la Teatrul La Bruyère
1958 – are prima sa expoziție de pictură al Milano. Va publica Sessanta racconti pentru care primește Premiul Strega.
1960 – publică Marele Portret, roman stiințifico-fantastic
1961 – la 18 iunie încetează din viață mama scriitorului, Alba Mantovani
1963 – publică O dragoste
1964 – călătorește la Ierusalim cu ocazia vizitei Papei Paul VI. Primele călătorii la New York și Washington. Anul următor călătorește la Praga
1966 – publică Monstrul Colombre, colecție de nuvele. Scrie introducerea la opera completă a lui Hieronymus Bosch. La 8 decembrie se căsătorește cu Almerina Antoniazzi
1967 – vernisaj al expoziției personale de pictură la Paris la galeria La Pochade
1970 – îi este decernat premiul pentru jurnalism Mario Massai, pentru activitatea sa din vara anului 1969 cu ocazia aselenizării. În septembrie are o expoziție de 39 de lucrări la Veneția, ex-voto pentru Sfânta Rita
Deces: Dino Buzzati se stinge din viață la 28 ianuarie 1972 în urma unei tumori la pancreas (același tip de tumoare ce a cauzat și moartea tatălui său în 1920) la clinica La Madonnina din Milano.
Romane
Barnabo, omul munților, 1933
Secretul Pădurii Batrâne, 1935
Deșertul Tătarilor, 1940
Faimoasa invazie a urșilor în Sicilia, 1945
Marele Portret, 1960
O dragoste, 1963
Nuvele
I sette messaggeri, 1942
Paura alla Scala, 1949
Il crollo della Baliverna, 1957
Esperimento di magia, 1958
Sessanta racconti, Premiul Strega în 1958
Egregio signore, Siamo spiacenti di…, 1960 (apoi cu titlul Siamo spiacenti di), 1975
Monstrul Colombre, 1966
La boutique del mistero, 1968
Le notti difficili, 1971
180 racconti, 1982
Il meglio dei racconti, 1989
Lo strano Natale di Mr. Scrooge e altre storie, 1990
mi chiamo Dino Buzzati, 1988
Teatru
Piccola passeggiata, 1942.
La rivolta contro i poveri, 1946
Un caso clinico, 1953
Drammatica fine di un noto musicista, 1955
Sola in casa, 1958
Una ragazza arrivò…, 1959
Le finestre, 1959
L’orologio, 1959
Un verme al ministero, 1960
I suggeritori, 1960
Il mantello, 1960
L’uomo che andrà in America, 1962
L’aumento, 1962
La colonna infame, 1962
Spogliarello, 1964
La telefonista, 1964
La famosa invasione degli orsi in Sicilia, 1965
La fine del borghese, 1966
Librete
Ferrovia sopraelevata, 1955
Procedura penale, 1959
Il mantello, 1960
Battono alla porta,1963
Era proibito, 1963
Lucrări traduse în limba română
Deșertul Tătarilor – traducere și note de Niculina Benguș-Tudoriu; postfață de Anca Giurescu. – Iași; București: Polirom, 2002. – 235 p.; 18 cm. – (Biblioteca Polirom. Clasicii modernității). – ISBN 973-683-911-7
O Dragoste – traducere, note și postfață de Smaranda Cosmin. – Iași; București: Polirom, 2002. – 260 p.; 18 cm. – (Biblioteca Polirom. Clasicii modernității). – ISBN 973-681-037-2
Barnabo, omul munților; Secretul Pădurii Bătrâne – traducere de Anca Giurescu – Iași; București: Polirom, 2003. – 269 p.; 18 cm. – (Biblioteca Polirom. Clasicii modernității). – ISBN 973-681-251-0
Monstrul Colombre și alte cincizeci de povestiri – traducere și note de Florin si Mara Chirițescu; București: Polirom, 2005. 360 p; 18 cm – ISBN 973-46-0088-5
Marele portret – traducere și postfață de Cornel Mihai Ionescu. – Iași; București: Polirom, 2003. – 177 p.; 18 cm. – (Biblioteca Polirom. Clasicii modernității). – ISBN 973-681-384-3
Cinema
O dragoste de Gianni Vernuccio (1965)
Il fischio al naso de Ugo Tognazzi (1967)
Deșertul Tătarilor de Valerio Zurlini (1976)
Secretul Pădurii Bătrâne de Ermanno Olmi (1993)
Barnabo, omul munților de Mario Brenta (1994)

Hans Scherfig (n. 8 aprilie 1905, Copenhaga – d. 28 ianuarie 1979, Hillerød, Danemarca) a fost un scriitor și pictor danez.
Este autorul unori romane realist-critice în care satirizează aspecte negative ale societății burgheze daneze: birocrația (în „Consilierul dispărut”), educația mistică predată în școli (în „Primăveri irosite”), corupția poliției și a justiției (în „Scorpionul”), regimul ocupației naziste (în „Frydenholm”).
A fost căsătorit din 1931 cu Elisabeth Bertha Emilie Karlinsky.
Lucrări
Hans Scherfig a scris următoarele romane:
Den døde mand (Bărbatul mort, 1937)
Den forsvundne fuldmægtig (Consilierul dispărut, 1939)
Det forsømte forår (Primăveri irosite, 1940) – tradus în română
Idealister (Idealiștii, 1945)
Skorpionen (Scorpionul, 1953) – tradus în română
Frydenholm (1962)
Den fortabte abe (Maimuța pierdută, 1964)

Ion Vlad (n. 24 mai 1920, Fetești, Ialomița – d. 28 ianuarie 1992, Paris) a fost un sculptor român, stabilit în Franța, membru de onoare al Academiei Române.
Biografie
A fost un descendent al unor ardeleni transhumanți stabiliți în Bărăgan. Părinții săi se numeau Petre și Alexandrina.
A absolvit clasele primare, gimnaziul și liceul Barbu Știrbei la Călărași, unde și-a și petrecut o bună parte a tinereții sale. A studiat la Școala de Arte Frumoase din București cu maestrul Cornel Medrea. Devine profesor de sculptură la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București, iar în anul 1964 i se acordă Premiul de Stat.
După ce i s-a acordat Premiul de Stat, Editura Meridiane i s-a consacrat o monografie consistentă. În România a beneficiat de importante comenzi destinate spațiilor publice.
Părăsește România în 1965, la vârsta de 45 de ani, și se stabilește la Paris. În 1967 i s-au comandat 5 sculpturi pentru Espace Pierre Cardin din Paris, iar din anul 1969 a devenit profesor titular de sculptură și desen la Centrul American din Paris. În anul 1972 i se acordă cetățenia franceză, iar din 1975 a devenit profesor suplinitor de sculptură și desen la Universitatea din Sorbona.
Lucrări în țară: Fațada Operei Române din București, Fațada Spitalului Onești etc.
Printre lucrările mai importante din perioada franceză a artistului se numără o decorație murală din beton, de 100 mp, realizată în 1978 pentru Musique, Diffusion Francaise, La Bois-Colombes, și două sculpturi murale în bronz și ciment, din anul 1979, realizate pentru Spitalul Saint Joseph din Stockton, San Francisco (California). În 1980 își instalează un al doilea atelier la Nisa, iar până în 1991 își împarte activitatea între Nisa și Paris. Capodopera creației sale este Statuia lui Eminescu, amplasată lângă Universitatea Sorbona – Paris. Statuia, turnată în bronz, la dimensiunea de 250 centimetri înălțime, a fost amplasată în orașul luminii chiar la centenarul nașterii poetului, în iunie 1989.
Se stinge din viață la Paris, la vârsta de 72 de ani, în urma unei intervenții chirurgicale. Este înmormântat în Cimitirul Montparnasse din Paris, alături de Brâncuși.
Drept omagiu pentru opera sa, în Fetești a luat ființă Asociația Culturală “Ion Vlad” condusă de biograful lui Ion Vlad, Emil Druncea. O Asociație Ion Vlad s-a înființat și în orașul german SALSZGITTER.

Francis Joseph Hardy, sau Frank Hardy, (n. 21 martie 1917 – d. 28 ianuarie 1994) a fost un romancier și scriitor de stânga de origine australiană. El a fost de asemenea un activist care a atras atenția comunității internaționale asupra condiției aborigenilor australieni prin publicarea cărții sale Australienii Ghinioniști în 1968. A candidat de două ori pentru un loc în parlament.
Scrieri
1950: Putere fără glorie (“Power Whithout Glory”)
1958: Loteria cu patru picioare (“The Prizes of the Four-legged Lottery”)
1952: Voiaj în viitor (“Journey into the Future”)
1963: Legende din Valea lui Benson (“Legends from Benson’s Valley”)
1968: Australienii ghinioniști (“The Unlucky Australians”).
Frank Hardy a fost editor al publicației literare Realist Writer.

Astrid Anna Emilia Lindgren (n. 14 noiembrie 1907 în Vimmerby, Suedia, d. 28 ianuarie 2002 în Stockholm, Suedia) a fost o scriitoare suedeză de literatură pentru copii. A scris o serie a cărților populare, Pippi Șosețica (Pippi Långstrump),”Frățiorul și Karlsson de pe acoperiș”, “Prințul Mio și căluțul fermecat”, “Frații Inimă de leu” etc. A luat premiul “Hans Christian Andersen”, unul dintre cele mai importante premii pentru scriitori. Cărțile ei s-au vândut în ca. 145 milioane de exemplare.
Bibliografie
Astrid Lindgren – en levnadsteckning. Margareta Strömstedt. Stockholm, Rabén & Sjögren, 1977.
Paul Berf, Astrid Surmatz (ed.): Astrid Lindgren. Zum Donnerdrummel! Ein Werk-Porträt. Zweitausendeins, Frankfurt 2000 ISBN 3-8077-0160-5
Vivi Edström: Astrid Lindgren. Im Land der Märchen und Abenteuer. Oetinger, Hamburg 1997 ISBN 3-7891-3402-3
Maren Gottschalk: Jenseits von Bullerbü. Die Lebensgeschichte der Astrid Lindgren. Beltz & Gelberg, Weinheim 2006 ISBN 3-407-80970-0
Jörg Knobloch (ed.): Praxis Lesen: Astrid Lindgren: A4-Arbeitsvorlagen Klasse 2-6, AOL-Verlag, Lichtenau 2002 ISBN 3-89111-653-5
Sybil Gräfin Schönfeldt : Astrid Lindgren. 10. ed., Rowohlt, Reinbek 2000 ISBN 3-499-50371-9
Margareta Strömstedt: Astrid Lindgren. Ein Lebensbild. Oetinger, Hamburg 2001 ISBN 3-7891-4717-6
Astrid Surmatz: Pippy Longstrump als Paradigma. Die deutsche Rezeption Astrid Lindgrens und ihr internationaler Kontext. Francke, Tübingen, Basel 2005 ISBN 3-7720-3097-1
Metcalf, Eva-Maria: Astrid Lindgren. New York, Twayne, 1995.

28 ianuarie este a 28-a zi a calendarului gregorian.
*Evenimente:
1547: În Anglia, în urma decesului lui Henric al VIII-lea, pe tron se urcă Edward al VI-lea, fiul său de doar 9 ani
1813: Jane Austen publică Mândrie și prejudecată (roman), al doilea publicat.
1865: S-a întemeiat Societatea culturală “Ateneul Român”, din inițiativa lui Constantin Esarcu, Nicolae Kretzulescu și V.A. Urechia.
1871: Războiul franco–prusac: Parisul capitulează în fața armatelor prusace
1933: Guvernul condus de Alexandru Vaida-Voievod semnează, sub auspiciile Ligii Națiunilor, “Acordul de la Viena”, care asigura împrumuturile capitaliștilor străini, contractate în vederea „asanării economico-financiare a țării”, prin reducerea salariilor, concedierea a 30% dintre muncitori și funcționari, sporirea și încasarea regulată a impozitelor.
1941: După rebeliunea legionară din 21 ianuarie – 23 ianuarie 1941, se constituie un nou guvern, prezidat de generalul Ion Antonescu, format exclusiv din militari și tehnicieni.
1942: 19 din cele 21 de state participante la Conferința panamericană de la Rio de Janeiro semnează “Actul Final”, care recomandă ruperea relațiilor diplomatice cu țările Axei.
1949: Înființarea Consiliului Internațional al Muzicii.
1986: Catastrofa navetei spațiale “Challenger”, a cărei explozie, la 75 de secunde de la lansare, a provocat moartea celor 7 astronauți aflați la bord
1990: În Piața Victoriei din București, se înfruntă două tabere: una a simpatizanților FSN și cealaltă a partidelor politice care protestează împotriva hotărîrii FSN de a participa la alegeri.
1999: Începe, la Paris, “Conferința europeană asupra participării echilibrate a femeilor și bărbaților la procesul de luare a deciziilor” (28 ianuarie -30 ianuarie 1999)
Este înființată, la București, Academia Română de Aviație, prin reorganizarea Centrului de Perfecționare a Personalului din Aviația Civilă.
2001: Naufragiul vasului ucrainean Pamiat Merkuria, în Marea Neagră, soldat cu decesul a 16 de persoane și dispariția altor 3.
*Nașteri:
1600: Papa Clement al IX-lea (d. 1669)
1608: Giovanni Alfonso Borelli, fizician italian (d. 1679)
1768: Frederick al VI-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei (d. 1839)
1784: George Hamilton-Gordan, conte de Aberdeen, prim ministru al cărui guvern a implicat Marea Britanie în Războiul Crimeei împotriva Rusiei (d. 1860)
1811: Ioan Maiorescu, filolog român (d. 1864)
1841: Henry Morton Stanley, ziarist și explorator britanic (d. 1904)
1853: Jose Marti scriitor, și om politic cubanez, unul dintre organizatorii și conducătorii răscoalei antispaniole (d. 1895)
1873: Colette, scriitoare franceză
1874: George G. Moronescu, jurist și om politic, membru de onoare al Academiei Române (d. 1949)
1880: Camil Ressu, pictor, membru al Academiei Române (d. 1962)
1882: Eugen Petit, jurist român (d. 1959)
1887: Arthur Rubinstein, pianist și compozitor american de origine poloneză (d. 1982)
1889: Martha Bibescu, principesă și scriitoare româncă (d. 1973)
1892: Ernst Lubitsch, regizor german de film (d. 1947)
1901: Teodor Tatos, pictor și scriitor român (d. 1985)
1909: Vasile Vasilachi, teolog și istoric al culturii român
1912: Jackson Pollock, pictor american (d. 1956)
1920: Cornel Onescu, politician român
1931: Lucia Bosé, actriță italiană
1936: Ismail Kadare, scriitor albanez
Alan Alda, actor american
1940: Ion H. Ciubotaru, etnolog, folclorist și eseist român
1943: Dumitru Moroșanu, realizator român de emisiuni radio și TV
Florina Cercel, actriță româncă de teatru și film
1944: Susan Howard, actriță americană
1950: Tudor Mătușa, politician român
1955: Nicolas Sarkozy, politician francez, președinte al Franței din 2007
1959: Eugen Bejinariu, politician român
1966: Marius Dumitrescu, filosof și eseist român
1974: Liviu Apetroaie, poet, publicist, muzeograf literar român
1976: Răzvan Ciobanu, creator de modă român
1977: Răzvan-Petrică Bobeanu, politician român
1978: Gianluigi Buffon, fotbalist italian
Jamie Carragher, fotbalist englez
1980: Dejan Rusmir, jucător de fotbal sârb
1981: Elijah Wood, actor american
*Decese:
814: Carol cel Mare (n. 748)
1547: Henric al VIII-lea, rege al Angliei (n. 1491)
1596: Sir Francis Drake, navigator și corsar englez (n. 1540)
1621: Papa Paul al V-lea (n. 1550)
1725: Petru cel Mare, țar al Rusiei (n. 1672)
1898: Alexandru Flechtenmacher, compozitor, dirijor, pedagog român, întemeietorul Conservatorului din București (n. 1823)
1919: Marele Duce Paul Alexandrovici al Rusiei (n. 1860)
Marele Duce Nicolai Mihailovici al Rusiei (n. 1859)
Marele Duce George Mihailovici al Rusiei (n. 1863)
Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei (n. 1860)
1928: Vicente Blasco Ibañez, scriitor spaniol (n. 1867)
Adolf Schullerus, scriitor, etnolog și teolog german din Transilvania (n. 1864)
1930: Dimitrie S. Nenițescu, politician și ministru român (n. 1861)
1931: Henri Mathias Berthelot, general francez, membru de onoare al Academiei Române
1950: Constantin Lacea, lingvist și filolog român, membru de onoare al Academiei Române (n. 1875)
1972: Dino Buzzati, prozator, poet, scenograf și pictor italian (n. 1906)
1977: Virgil Gligor, medic veterinar, membru corespondent al Academiei Române (n. 1918)
1979: Barbu Theodorescu, scriitor, istoric, folclorist și editor, exeget al operei lui Nicolae Iorga (n.1905)
Hans Scherfig, scriitor și pictor danez (n. 1905)
1992: Ion Vlad, sculptor francez de origine română, membru de onoare al Academiei Române. (n. 1920)
1994: Frank Hardy, scriitor australian (n. 1917)
2002: Astrid Lindgren, scriitoare pentru copii suedeză (n. 1907)
*Sărbători:
Cuvioșii: Efrem Sirul, Paladie, Iacob (calendar creștin-ortodox)
Sf. Toma de Aquino (calendar romano-catolic)
Sf. Efrem Sirul; Sf. Toma de Aquino (calendar greco-catolic)
Ziua internațională a mobilizării împotriva războiului nuclear, proclamată de Consiliului Mondial al Păcii, sărbătorită din 1966

27 ianuarie este a 27-a zi a calendarului gregorian.
*Evenimente:
98: După moartea lui Nerva pe tronul Imperiului Roman a urcat Marcus Ulpius Traianus (98 – 117). În timpul domniei lui, Imperiul Roman a căpătat cea mai mare extindere teritorială. În 106 intră în componența sa și Dacia
1343: Papa Clement al VI-lea emite bula papală Unigenitus
1695: Mustafa al II-lea devine sultan al Imperiului Otoman, după moartea lui Ahmed al II-lea
1785: Este fondată Universitatea din Georgia
1855: Conducerea Școlii ostășești din București solicită Eforiei școalelor publicarea lucrării lui Nicolae Bălcescu “Puterea armată și artă militară la români”. Lucrarea era folosită pentru predarea cursului de istorie militară
1880: Lui Thomas Edison i-a fost acordat brevetul de invenție pentru sursa sa de iluminare incandescentă
1888: La Washington este fondată “National Geographic Society”
1903: A fost fondată Confederația patronală UGIR (Uniunea Generală a Industriașilor din România)- actual UGIR-1903
1926: Inginerul englez John Logie Baird (1888-1946) a experimentat într-un studio din Londra primele transmisiuni televizate
1915: Marina Statelor Unite ocupă Haiti
1941: Au început, la Washington, consfătuiri secrete între Statele-Majore englez și american (pâna la 29 martie 1941); au fost adoptate principiile fundamentale ale strategiei războiului împotriva puterilor “Axei” (planul “ABC1”)
1944: Lichidarea definitivă a blocadei Leningradului, începuta la 8 septembrie 1941
1945: Eliberarea de către forțele aliate a lagărului de exterminare de la Auschwitz Germania
1967: Trei astronauți americani (Virgil Grissom, Edward Withe și Roger Chaffee) au murit, fiind carbonizați în incendiul izbucnit la bordul navetei spațiale „Apollo 1”, în timpul simulării unei lansări a acesteia de la Cape Canaveral, SUA
1967: Semnarea de către URSS, SUA și Marea Britanie a Tratatului privind utilizarea pașnică a spațiului cosmic pentru urmatorii 60 de ani (intrat în vigoare la 10 octombrie)
1973: La Paris, a fost semnat acordul de pace care a dus la încheierea Războiului din Vietnam
1987: Mongolia a stabilit relatii diplomatice cu SUA
1987: Republica Malta s-a declarat stat neutru, conform prevederilor Constitutiei
1988: Inaugurarea Bibliotecii Române din Paris
1990: A început procesul celor patru demnitari ai regimului comunist (Ion Dinca, Tudor Postelnicu, Emil Bobu și Manea Manescu); pe 2 februarie au fost condamnați la închisoare pe viață. După scurt timp, au fost puși în libertate
1992: A fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare și bună vecinatate cu Bulgaria
1997: În Burkina Faso a fost revizuita Constitutia adoptată la 11 iunie 1991
*Nașteri:
1775: Friedrich von Schelling, filozof german (d. 1854)
1756: Wolfgang Amadeus Mozart, compozitor austriac (d. 1791)
1829: Isaac Roberts, astronom englez (d. 1904)
1832: Lewis Carroll (Charles Lutwidge Dodgson), scriitor, matematician englez (d. 1898)
1841: Alexandru Candiano-Popescu, avocat și ziarist, general al Armatei Române, a fost unul dintre cei care au contribuit la cucerirea Independenței de Stat, în timpul războiului din 1877 (d. 1901 )
1851: Rafael Obligado, poet argentinian (d. 1920)
1859: Wilhelm al II-lea, împărat al Germaniei, rege al Prusiei (d. 1941)
1861: Mareșal Constantin Prezan, membru de onoare al Academiei Române (d. 1943)
1891: Ilya Ehrenburg, scriitor și publicist rus (d. 1967)
1892: Theofil Simenschy, filolog, eseist, traducător
1902: Ilie G. Murgulescu chimist român, președinte al Academiei Române (1963 – 1966) (d. 1991)
1922: Nicolaie Pascu, sculptor român
1924: Rauf Denktaș, președintele autoproclamat al Republicii Turce a Ciprului de Nord, recunoscută pe plan internațional doar de Turcia
1925: Liviu Ionesi, geolog român, membru al Academiei Române
1926: Ingrid Thulin, actriță suedeză
1935: Vasile Grigore, pictor român
1936: Florin Piersic, actor român de teatru și film
Samuel Ting, fizician american
1939: Sergiu Hanganu, arhitect român, membru de onoare al Academiei Române
1942: Alexandru Mironov, scriitor și politician român
1948: Valeri Brainin, poet, muzicolog, pedagog de muzică, compozitor rus-german
Aurel Vlădoiu, politician român
1964: Carmen Rădulescu, interpretă româncă de muzică ușoară
1974: Andrei Pavel, jucător român de tenis
1975: Narcisa Suciu, interpretă, textieră si compozitoare româncă
1978: Cătălin Măruță, realizator TV român
1980: Marat Safin, jucător rus de tenis
1990: Mihai Onicaș, fotbalist român
*Decese:
98: Nerva, împărat roman (n. 30)
1814: Johann Gottlieb Fichte, filosof german (n. 1761)
1860: János Bolyai, matematician, violonist maghiar (n. 1802)
1901: Giuseppe Verdi, compozitor italian (n. 1813)
1919: Endre Ady, poet revoluționar maghiar (n. 1877)
1967: Ion Buzdugan, poet, folclorist, publicist român (n. 1887)
1972: Mahalia Jackson, cântăreață de jazz (n. 1911)
1982: Alexander Abusch, scriitor și funcționar comunist german (n. 1902)
1983: Louis de Funès, actor francez de teatru și film (n. 1914)
1985: Ioan Massoff, teatrolog, prozator român (n. 1904)
2000: Aurel Grigoraș, dirijor român (n. 1932)
2001: Marie-José a Belgiei, soția regelui Umberto al II-lea al Italiei (n. 1906)
2009: John Updike, prozator și poet american (n. 1932)
2010: Jerome David Salinger, scriitor american (n. 1919)
*Sărbători:
Zi de comemorare a celor șase milioane de evrei și alte victime ale Holocaustului nazist din timpul celui de-al Doilea Război Mondial proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite
În calendarul romano-catolic: Sf. Angela de Merici, fecioară (1470-1540)